1 ( 62: 1) Au chef des chantres. D'après Jeduthun. Psaume de David. (62: 2) Oui, c'est en Dieu que mon âme se confie; De lui vient mon salut.

(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

2 ( 62: 3) Oui, c'est lui qui est mon rocher et mon salut; Ma haute retraite: je ne chancellerai guère.

Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

3 ( 62: 4) Jusqu'à quand vous jetterez-vous sur un homme, Chercherez-vous tous à l'abattre, Comme une muraille qui penche, Comme une clôture qu'on renverse?

Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

4 ( 62: 5) Ils conspirent pour le précipiter de son poste élevé; Ils prennent plaisir au mensonge; Ils bénissent de leur bouche, Et ils maudissent dans leur coeur. -Pause.

Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

5 ( 62: 6) Oui, mon âme, confie-toi en Dieu! Car de lui vient mon espérance.

Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

6 ( 62: 7) Oui, c'est lui qui est mon rocher et mon salut; Ma haute retraite: je ne chancellerai pas.

Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

7 ( 62: 8) Sur Dieu reposent mon salut et ma gloire; Le rocher de ma force, mon refuge, est en Dieu.

Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

8 ( 62: 9) En tout temps, peuples, confiez-vous en lui, Répandez vos coeurs en sa présence! Dieu est notre refuge, -Pause.

Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

9 ( 62: 10) Oui, vanité, les fils de l'homme! Mensonge, les fils de l'homme! Dans une balance ils monteraient Tous ensemble, plus légers qu'un souffle.

Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

10 ( 62: 11) Ne vous confiez pas dans la violence, Et ne mettez pas un vain espoir dans la rapine; Quand les richesses s'accroissent, N'y attachez pas votre coeur.

Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

11 ( 62: 12) Dieu a parlé une fois; Deux fois j'ai entendu ceci: C'est que la force est à Dieu.

Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că,, Puterea este a lui Dumnezu.``

12 ( 62: 13) A toi aussi, Seigneur! la bonté; Car tu rends à chacun selon ses oeuvres.

A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.