1 ( 108: 1) Cantique. Psaume de David. (108: 2) Mon coeur est affermi, ô Dieu! Je chanterai, je ferai retentir mes instruments: c'est ma gloire!

(O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

2 ( 108: 3) Réveillez-vous, mon luth et ma harpe! Je réveillerai l'aurore.

Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

3 ( 108: 4) Je te louerai parmi les peuples, Éternel! Je te chanterai parmi les nations.

Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri.

4 ( 108: 5) Car ta bonté s'élève au-dessus des cieux, Et ta fidélité jusqu'aux nues.

Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori.

5 ( 108: 6) Élève-toi sur les cieux, ô Dieu! Et que ta gloire soit sur toute la terre!

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul!

6 ( 108: 7) Afin que tes bien-aimés soient délivrés, Sauve par ta droite, et exauce-nous!

Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

7 ( 108: 8) Dieu a dit dans sa sainteté: Je triompherai, Je partagerai Sichem, je mesurerai la vallée de Succoth;

Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui:,, Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;

8 ( 108: 9) A moi Galaad, à moi Manassé; Éphraïm est le rempart de ma tête, Et Juda, mon sceptre;

al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;

9 ( 108: 10) Moab est le bassin où je me lave; Je jette mon soulier sur Édom; Je pousse des cris de joie sur le pays des Philistins!

Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!``

10 ( 108: 11) Qui me mènera dans la ville forte? Qui me conduit à Édom?

Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

11 ( 108: 12) N'est-ce pas toi, ô Dieu, qui nous as repoussés, Et qui ne sortais plus, ô Dieu, avec nos armées?

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

12 ( 108: 13) Donne-nous du secours contre la détresse! Le secours de l'homme n'est que vanité.

Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.

13 ( 108: 14) Avec Dieu, nous ferons des exploits; Il écrasera nos ennemis.

Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.