1 ( Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea şi numai de la El îmi vine mântuirea.

2 D a, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat.

3 P înă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

Până când veţi mai ataca vreun om, doborându-l cu toţii, cum aţi dărâma un zid înclinat sau un gard dărăpănat?

4 D a, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei. Le este dragă minciuna; cu gura ei binecuvântează, dar cu inima blestemă. Sela

5 D a, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu, căci de la El vine nădejdea mea.

6 D a, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!

7 P e Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu, Stânca mea cea tare. Adăpostul meu este în Dumnezeu.

8 P opoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

Poporule, încrede-te în El în orice vreme, varsă-ţi inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Sela

9 D a, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

Numai o suflare sunt fiii oamenilor. Minciună sunt oamenii. Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare; împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.

10 N u vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

Nu vă încredeţi în asuprire, nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie. Când sporiţi în putere, nu lăsaţi inima să vi se încreadă!

11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că,, Puterea este a lui Dumnezu.``

O dată a vorbit Dumnezeu, iar eu de două ori am auzit: „Puterea este a lui Dumnezeu!“

12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

A Ta, Stăpâne, este îndurarea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.