1 F emeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa, dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

2 C ine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul, dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

3 Î n gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

4 U nde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

5 U n martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

Martorul adevărat nu înşală, dar un martor mincinos spune numai minciuni.

6 B atjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte, însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

7 D epărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

Depărtează-te de omul prost pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

8 Î nţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile, dar prostia proştilor înşală.

9 C ei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

Proştii glumesc cu păcatul, dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

10 I nima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

Inima îşi cunoaşte necazurile ei şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

11 C asa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

Casa celor răi va fi distrusă, dar cortul celor drepţi va înflori.

12 M ulte căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte.

13 D e multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârşi în întristare.

14 C el cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui, iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

15 O mul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

Cel naiv crede orice cuvânt, dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

16 Î nţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul, dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

17 C ine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

Cel iute la mânie face prostii şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

18 C ei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

Cei naivi moştenesc prostie, dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

19 C ei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

20 S ăracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

Săracul este evitat chiar şi de semenii lui, dar bogatul are mulţi prieteni.

21 C ine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte, dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

22 Î n adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

23 O riunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

În orice muncă grea există şi un câştig, dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

24 B ogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi, dar prostia proştilor rodeşte prostie.

25 M artorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

Martorul sincer salvează vieţi, dar martorul fals este înşelător.

26 C ine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură, şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

27 F rica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, îndepărtând omul de la cursele morţii.

28 M ulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

29 C ine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

Cel răbdător are mare pricepere, dar cine este iute la mânie face prostii.

30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.

31 C ine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său, dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

32 C el rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

33 Î nţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput şi chiar printre proşti se lasă cunoscută.

34 N eprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

Dreptatea înalţă un neam, dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

35 U n împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput, dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.