1 T oda mulher sábia edifica a sua casa; a insensata, porém, derruba-a com as suas mãos.

Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa, dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

2 Q uem anda na sua retidão teme ao Senhor; mas aquele que é perverso nos seus caminhos despreza-o.

Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul, dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

3 N a boca do tolo está a vara da soberba, mas os lábios do sábio preservá-lo-ão.

Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

4 O nde não há bois, a manjedoura está vazia; mas pela força do boi há abundância de colheitas.

Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

5 A testemunha verdadeira não mentirá; a testemunha falsa, porém, se desboca em mentiras.

Martorul adevărat nu înşală, dar un martor mincinos spune numai minciuni.

6 O escarnecedor busca sabedoria, e não a encontra; mas para o prudente o conhecimento é fácil.

Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte, însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

7 V ai-te da presença do homem insensato, pois nele não acharás palavras de ciência.

Depărtează-te de omul prost pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

8 A sabedoria do prudente é entender o seu caminho; porém a estultícia dos tolos é enganar.

Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile, dar prostia proştilor înşală.

9 A culpa zomba dos insensatos; mas os retos têm o favor de Deus.

Proştii glumesc cu păcatul, dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

10 O coração conhece a sua própria amargura; e o estranho não participa da sua alegria.

Inima îşi cunoaşte necazurile ei şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

11 A casa dos ímpios se desfará; porém a tenda dos retos florescerá.

Casa celor răi va fi distrusă, dar cortul celor drepţi va înflori.

12 H á um caminho que ao homem parece direito, mas o fim dele conduz ã morte.

Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte.

13 A té no riso terá dor o coração; e o fim da alegria é tristeza.

Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârşi în întristare.

14 D os seus próprios caminhos se fartará o infiel de coração, como também o homem bom se contentará dos seus.

Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui, iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

15 O simples dá crédito a tudo; mas o prudente atenta para os seus passos.

Cel naiv crede orice cuvânt, dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

16 O sábio teme e desvia-se do mal, mas o tolo é arrogante e dá-se por seguro.

Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul, dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

17 Q uem facilmente se ira fará doidices; mas o homem discreto é paciente;

Cel iute la mânie face prostii şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

18 O s simples herdam a estultícia; mas os prudentes se coroam de conhecimento.

Cei naivi moştenesc prostie, dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

19 O s maus inclinam-se perante os bons; e os ímpios diante das portas dos justos.

Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

20 O pobre é odiado até pelo seu vizinho; mas os amigos dos ricos são muitos.

Săracul este evitat chiar şi de semenii lui, dar bogatul are mulţi prieteni.

21 O que despreza ao seu vizinho peca; mas feliz é aquele que se compadece dos pobres.

Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte, dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

22 P orventura não erram os que maquinam o mal? mas há beneficência e fidelidade para os que planejam o bem.

Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

23 E m todo trabalho há proveito; meras palavras, porém, só encaminham para a penúria.

În orice muncă grea există şi un câştig, dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

24 A coroa dos sábios é a sua riqueza; porém a estultícia dos tolos não passa de estultícia.

Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi, dar prostia proştilor rodeşte prostie.

25 A testemunha verdadeira livra as almas; mas o que fala mentiras é traidor.

Martorul sincer salvează vieţi, dar martorul fals este înşelător.

26 N o temor do Senhor há firme confiança; e os seus filhos terão um lugar de refúgio.

Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură, şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

27 O temor do Senhor é uma fonte de vida, para o homem se desviar dos laços da morte.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, îndepărtând omul de la cursele morţii.

28 N a multidão do povo está a glória do rei; mas na falta de povo está a ruína do príncipe.

Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

29 Q uem é tardio em irar-se é grande em entendimento; mas o que é de ânimo precipitado exalta a loucura.

Cel răbdător are mare pricepere, dar cine este iute la mânie face prostii.

30 O coração tranqüilo é a vida da carne; a inveja, porém, é a podridão dos ossos.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.

31 O que oprime ao pobre insulta ao seu Criador; mas honra-o aquele que se compadece do necessitado.

Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său, dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

32 O ímpio é derrubado pela sua malícia; mas o justo até na sua morte acha refúgio.

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

33 N o coração do prudente repousa a sabedoria; mas no coração dos tolos não é conhecida.

Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput şi chiar printre proşti se lasă cunoscută.

34 A justiça exalta as nações; mas o pecado é o opróbrio dos povos.

Dreptatea înalţă un neam, dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

35 O favor do rei é concedido ao servo que procede sabiamente; mas sobre o que procede indignamente cairá o seu furor.

Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput, dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.