1 E ntão Jó respondeu:

Iov a răspuns:

2 O uvi atentamente as minhas palavras; seja isto a vossa consolação.

„Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele! Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.

3 S ofrei-me, e eu falarei; e, havendo eu falado, zombai.

Lăsaţi-mă să vorbesc, iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.

4 É porventura do homem que eu me queixo? Mas, ainda que assim fosse, não teria motivo de me impacientar?

Este plângerea mea adresată unui om? Şi de ce n-aş fi nerăbdător?

5 O lhai para mim, e pasmai, e ponde a mão sobre a boca.

Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi-vă mâna la gură!

6 Q uando me lembro disto, me perturbo, e a minha carne estremece de horror.

Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt şi un tremur îmi cuprinde trupul.

7 P or que razão vivem os ímpios, envelhecem, e ainda se robustecem em poder?

De ce trăiesc cei răi, de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?

8 O s seus filhos se estabelecem ã vista deles, e os seus descendentes perante os seus olhos.

Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.

9 A s suas casas estão em paz, sem temor, e a vara de Deus não está sobre eles.

Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă, nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10 O seu touro gera, e não falha; pare a sua vaca, e não aborta.

Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori, vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.

11 E les fazem sair os seus pequeninos, como a um rebanho, e suas crianças andam saltando.

Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă şi copiii lor zburdă pe lângă ei.

12 L evantam a voz, ao som do tamboril e da harpa, e regozijam-se ao som da flauta.

Ei cântă la tamburină şi harfă şi se bucură la sunetul fluierului.

13 N a prosperidade passam os seus dias, e num momento descem ao Seol.

Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace.

14 E les dizem a Deus: retira-te de nós, pois não desejamos ter conhecimento dos teus caminhos.

Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaştem căile Tale.

15 Q ue é o Todo-Poderoso, para que nós o sirvamos? E que nos aproveitará, se lhe fizermos orações?

Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim? Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»

16 V ede, porém, que eles não têm na mão a prosperidade; esteja longe de mim o conselho dos ímpios!

Nu se bucură ei de bunăstarea lor? Departe de mine însă sfatul celor răi!

17 Q uantas vezes sucede que se apague a lâmpada dos ímpios? que lhes sobrevenha a sua destruição? que Deus na sua ira lhes reparta dores?

De câte ori li se stinge candela celor răi şi vine nenorocirea peste cei ca ei? Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?

18 q ue eles sejam como a palha diante do vento, e como a pragana, que o redemoinho arrebata?

Sunt ei ca paiul înaintea vântului şi ca pleava luată de furtună?

19 D eus, dizeis vós, reserva a iniqüidade do pai para seus filhos, mas é a ele mesmo que Deus deveria punir, para que o conheça.

Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!» Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!

20 V ejam os seus próprios olhos a sua ruina, e beba ele do furor do Todo-Poderoso.

Ochii lui să vadă nimicirea lui şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.

21 P ois, que lhe importa a sua casa depois de morto, quando lhe for cortado o número dos seus meses?

Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă, când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

22 A caso se ensinará ciência a Deus, a ele que julga os excelsos?

Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa, pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?

23 U m morre em plena prosperidade, inteiramente sossegado e tranqüilo;

Un om moare în plină putere, în deplină siguranţă şi fără greutăţi,

24 c om os seus baldes cheios de leite, e a medula dos seus ossos umedecida.

cu trupul plin de grăsime şi cu măduva mustind în oasele lui.

25 O utro, ao contrário, morre em amargura de alma, não havendo provado do bem.

Iar un altul moare cu amărăciune în suflet, fără să fi gustat niciodată fericirea.

26 J untamente jazem no pó, e os vermes os cobrem.

Totuşi amândoi stau în ţărână şi viermii îi acoperă.

27 E is que conheço os vossos pensamentos, e os maus intentos com que me fazeis injustiça.

Ştiu bine ce gândiţi, planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.

28 P ois dizeis: Onde está a casa do príncipe, e onde a tenda em que morava o ímpio?

Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare? Unde este cortul locuinţei celor răi?»

29 P orventura não perguntastes aos viandantes? e não aceitais o seu testemunho,

Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,

30 d e que o mau é preservado no dia da destruição, e poupado no dia do furor?

potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii şi scăpat în ziua mâniei?

31 Q uem acusará diante dele o seu caminho? e quem lhe dará o pago do que fez?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?

32 E le é levado para a sepultura, e vigiam-lhe o túmulo.

Când e dus în groapă, i se pune o strajă la mormânt.

33 O s torrões do vale lhe são doces, e o seguirão todos os homens, como ele o fez aos inumeráveis que o precederam.

Bulgării din vale îi sunt dulci; toţi oamenii merg după el şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.

34 C omo, pois, me ofereceis consolações vãs, quando nas vossas respostas só resta falsidade?

Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“