1 A ti levanto os meus olhos, ó tu que estás entronizado nos céus.

Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce locuieşti în ceruri.

2 E is que assim como os olhos dos servos atentam para a mão do seu senhor, e os olhos da serva para a mão de sua senhora, assim os nossos olhos atentam para o Senhor nosso Deus, até que ele se compadeça de nós.

Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei, tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.

3 C ompadece-te de nós, ó Senhor, compadece-te de nós, pois estamos sobremodo fartos de desprezo.

Ai milă de noi, Doamne, ai milă, căci suntem atât de sătui de dispreţ!

4 A nossa alma está sobremodo farta da zomabaria dos arrogantes, e do desprezo dos soberbos.

Sufletul nostru s-a săturat de batjocura celor îngâmfaţi şi de dispreţul celor mândri!