1 S enhor, não me repreendas na tua ira, nem me castigues no teu furor.

Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta!

2 T em compaixão de mim, Senhor, porque sou fraco; sara-me, Senhor, porque os meus ossos estão perturbados.

Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab! Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi este îngrozită!

3 T ambém a minha alma está muito perturbada; mas tu, Senhor, até quando?...

Sufletul mi-e îngrozit de tot, iar Tu, Doamne, până când întârzii ?

4 V olta-te, Senhor, livra a minha alma; salva-me por tua misericórdia.

Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul, mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,

5 P ois na morte não há lembrança de ti; no Seol quem te louvará?

căci morţii nu Te mai pomenesc şi în Locuinţa Morţilor cine Te mai laudă?

6 E stou cansado do meu gemido; toda noite faço nadar em lágrimas a minha cama, inundo com elas o meu leito.

Sunt sleit de atâtea suspine! În fiecare noapte îmi scald patul şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.

7 O s meus olhos estão consumidos pela mágoa, e enfraquecem por causa de todos os meus inimigos.

Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare, mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!

8 A partai-vos de mim todos os que praticais a iniquidade; porque o Senhor já ouviu a voz do meu pranto.

Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul, căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!

9 O Senhor já ouviu a minha súplica, o Senhor aceita a minha oração.

Domnul a auzit ruga mea, Domnul mi-a primit rugăciunea!

10 S erão envergonhados e grandemente perturbados todos os meus inimigos; tornarão atrás e subitamente serão envergonhados.

Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi; vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.