1 ل ا تُوَبِّخْنِي يا اللهُ فِي غَضَبِكَ! لا تُؤَدِّبْنِي وَأنتَ ساخِطٌ.

Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta!

2 ا رحَمْنِي يا اللهُ فَأنا ضَعِيفٌ، اشفِنِي لأنَّ عِظامِي تَتَوَجَّعُ.

Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab! Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi este îngrozită!

3 ن َفسِي تَرتَعِدُ ارتِعاداً. فَحَتَّى مَتَى يا اللهُ لا تُعَزِّينِي.

Sufletul mi-e îngrozit de tot, iar Tu, Doamne, până când întârzii ?

4 ا رْجِعْ يا اللهُ وَأنْقِذْني، خَلِّصْنِي بِمَحَبِّتِكَ وَرَحْمَتِكَ الدِّائِمَتَيْنِ.

Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul, mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,

5 ل ِأنَّ النّاسَ لا يُكرِمُونَ اسْمَكَ فِي عالَمِ الأمْواتِ. النّاسُ فِي القُبُورِ لا يُسَبِّحُونَكَ!

căci morţii nu Te mai pomenesc şi în Locuinţa Morţilor cine Te mai laudă?

6 أ نْهَكْتُ نَفسِي طَوالَ اللَّيلِ بِأنِينِي وَتَنَهُّدِي، حَتَّى غَرِقَ فِراشِي بِالدُّمُوعِ.

Sunt sleit de atâtea suspine! În fiecare noapte îmi scald patul şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.

7 ذ َبُلَتْ عَينايَ مِنَ الحُزنِ، وَتَعِبَتْ مِنْ كَثرَةِ الأعْداءِ.

Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare, mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!

8 ا بْتَعِدُوا عَنِّي كُلُّكُمْ يا فاعِلِي الإثْمِ! لِأنَّ اللهَ قَدْ سَمِعَ صَوْتَ صُراخِي.

Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul, căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!

9 س َمِعَ اللهُ تَضَرُّعاتِي، وَقَبِلَ صَلاتِي.

Domnul a auzit ruga mea, Domnul mi-a primit rugăciunea!

10 س َيُذَلُّ أعدائِي وَيَرتَعِدُونَ جِدّاً. نَعَمْ، سَيَتَراجَعُونَ أذِلّاءَ فَجأةً.

Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi; vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.