1 و َعَلِمَ يوآبُ بنُ صُرُوِيَّةَ باشتِياقِ الملِكِ داوُدَ الشَّديدِ إلَى ابْنِهِ أبْشالُومَ.

Ioab, fiul Ţeruiei, şi-a dat seama că regelui îi era dor de Absalom.

2 ف أرْسَلَ إلَى تَقُوعَ رسُلاً يُحضِرونَ امْرأةً حكيمَةً مِنْ هُناكَ. وَقالَ يوآب لِهَذِهِ المَرْأةِ الحَكِيمَةِ: «تظاهَري بالحُزْنِ الشَّدِيدَ. ارْتَدِي ثِيابَ الحِدادِ، وَلا تَهْتمِّي لِمظْهَرِكِ الخارِجِيِّ بلْ تَصرَّفي كامْرأةٍ تَبْكِي فَقِيدَها.

A trimis pe cineva la Tekoa şi a adus de acolo o femeie înţeleaptă. I-a zis femeii: „Prefă-te că eşti în doliu: îmbracă-te în haine de doliu şi nu te unge cu ulei. Să arăţi ca o femeie care de multă vreme jeleşte după un mort.

3 ا ذْهَبِي إلَى المَلِكِ وَقُولِي لَهُ ما سَأقُولُهُ لَكِ تَماماً.» فَخّبَّرَ يوآبُ المَرْأةَ ماذا تقولُ.

Aşa să te duci la rege şi să-i vorbeşti cum te voi învăţa eu.“ Şi Ioab i-a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.

4 و تَكَلَّمَتِ المرأةُ الآتِيَةُ من تَقُوعَ إلَى الملِكِ، وقَدَ حَنَتْ وجْهَها نَحْوَ الأرْضِ وَقالَتْ: «أيُّها الملِكُ، هلّا ساعَدْتَنِي!»

Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat. Ea i-a zis: – Ajută-mă, o, rege.

5 ف قالَ لها الملِكُ داوُدُ: «ما هِيَ مُشكِلَتُكِ؟» فقالَتِ المَرْأةُ: «أنا أرْمَلَةٌ. قَدْ ماتَ زَوْجِي.

– Ce necaz ai? a întrebat-o regele. – Sunt o femeie văduvă, i-a răspuns femeia. Soţul meu a murit.

6 و كان لي ابْنانِ خَرَجا للحُقُول يَتَقاتَلانِ، وَلَمْ يُوقِفْهُما أوْ يَفْصِلْ بَيْنَهُما أحَدٌ. فقَتَل أحدُهُما الآخَرَ.

Slujitoarea ta mai avea doi fii care, într-o zi, se băteau pe câmp şi nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât.

7 ف َوَقَفَتِ العائِلَةُ كلُّها ضِدّي وَقالُوا: ‹أحْضِري لَنا الشّابَ الذي قَتَلَ أخاهُ، فَنَقْتُلَهُ لأنَّهُ قَتَلَ أخاهُ.› فَإذا فَعَلُوا هَذا، يُطفِئُونَ حَياتَهُ! وَهْوَ ابْنِي الوَحيدُ الآنَ. وَهَكَذا يَضيعُ اسْمُ زَوجِي مِنْ أرْضِ إسْرائيلَ، لأنَّهُ يَصيرُ بِلا وَريثٍ.»

Acum, tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, spunându-i: „Predă-ni-l pe cel care şi-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viaţa fratelui său. Îl vom nimici şi pe moştenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soţul meu fără nume şi fără moştenitor pe pământ.

8 ح ِينَئِذٍ، قالَ المَلِكُ لِلْمَرْأةِ: «اذْهَبي إلَى بَيتِكِ، وسَأهْتَمُّ بالأُمُورِ لأجلِكِ.»

Regele i-a răspuns femeii: – Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.

9 ف قالَتِ المرأةُ التقوعية للمَلِكِ: «فَلْتَقَعِ المَلامَةُ عَلَيَّ يا مَولايَ وَمَلِكِي! أنْتَ ومَملَكَتُكَ بَرِيئان.»

– O, rege, stăpânul meu, i-a zis femeia din Tekoa regelui, asupra mea şi asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele şi tronul său să rămână fără vină.

10 ف َقالَ المَلِكُ داوُدُ: «إنْ كانَ أحَدٌ يُكَلِّمُكِ بِسُوءٍ، أحْضِريهِ إلَيَّ، ولَنْ يُزْعِجَكِ ثانِيةً.»

– Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine şi nu se va mai atinge de tine, i-a zis regele.

11 ف قالَتِ المَرْأةُ: «أرْجوكَ أنْ تُقْسِمَ بِاسْمِ إلَهِكَ إنَّكَ سَتَمْنَعُ الَّذِي يَثأرُ لِلدَّمِ مِنْ قَتلِ ابْني لأنَّهُ قَتَلَ أخاهُ، فَيَهلِكَ ابِنِي الثّانِي.» فقالَ داوُدُ: «أقسِمُ باللهِ الحَيِّ، لَنْ يُؤْذِيَ أحَدٌ ابْنَكِ. لن تَسْقُطَ شَعْرَةٌ واحِدَةٌ مِنْ رَأْسِهِ.»

– Fie ca regele să-şi aducă aminte de Domnul, Dumnezeul său, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul şi să-mi ucidă fiul, l-a rugat femeia pe rege. – Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ, i-a zis regele.

12 ف قالَتِ المَرْأةُ: «يا مَولايَ وملِكي، أرْجوكَ أنْ تَسْمَحَ لي بِأنْ أقولَ لكَ شيئًا آخَرَ.» فَقالَ المَلِكُ: «تَكَلَّمِي.»

Atunci femeia i-a mai zis: – Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele. – Vorbeşte! i-a zis regele.

13 ف َقالَتِ المَرْأةُ: «لِمَ خَطَّطْتَ لِهَذِهِ الأُمورِ بِشأنِ شَعبِ اللهِ؟ أجَلْ عِنْدما تقولُ هَذِهِ الأمورَ تُظْهرُ أنَّكَ مُذْنِبٌ، لأنَّكَ لَمْ تُرْجِعْ الابْنَ الذي أجْبَرْتَهُ عَلَى مُغادَرَةِ دارِهِ.

– De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăşi vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit.

14 ي وماً ما، نَموتُ جَمِيعُنا. سنكونُ كما الماءُ الجاري عَلَى الأرْضِ. ما مِنْ أحَدٍ يستطيعُ أن يُلَملِمَهُ. تَعْرِفُ أنَّ اللهَ يُسامِحُ النّاسَ. لَقَدْ خَطَّطَ اللهُ للنّاسِ المُجْبرينَ عَلَى الهَرَبِ لِلْمُحافَظَةِ عَلَى سلامَتِهم، وهُوَ لا يُجْبِرُهُم عَلَى الهُروَبِ مِنْهُ!

În ceea ce ne priveşte, asemenea unor ape care cad pe pământ şi nu se mai adună, aşa vom muri cu toţii. Dumnezeu însă nu ia viaţa, ci dimpotrivă, plănuieşte căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El.

15 ف يا مَولايَ وملِكي، جئْتُ أقولُ لَكَ هذِهِ الكلماتِ. لأنَّ النّاسَ أخافُونِي. فقُلْتُ فِي نَفْسِي سَأُكَلِّمُ الملِكَ، وَلَعلُّهُ يُساعِدُني.

De aceea am venit să-i vorbesc stăpânului meu, regele, pentru că oamenii m-au înspăimântat. Slujitoarea ta şi-a zis: „Să-i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale.

16 س َيُصْغْي اليَّ ويُنْقِذُني مِنَ الرَّجُلِ الّذي يُريدُ أنْ يَقْتُلَني وَيَقْتُلَ ابْني. ذَلِكَ الرَّجُلُ يُريدُ إزالتي أنا وَابْنِي مِنْ أرْضِ اللهِ.

Poate că regele o va asculta şi o va scăpa pe slujitoarea sa de cei care vor s-o şteargă pe ea şi pe fiul ei din moştenirea lui Dumnezeu.“

17 أ عْرِفُ أنَّ كلماتِ مَولايَ المَلِكِ سَتَمْنَحُني الرّاحَةُ، لأنَّكَ كَمَلاكٍ من عِنْدِ اللهِ يا مَولايَ المَلِكِ. تُمّيِّزُ الخَيرَ وَالشَّرَّ. وَإلَهُكَ مَعَكَ.»

Acum, slujitoarea ta spune: „Fie să-mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, ştiind să înţeleagă binele şi răul. Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“

18 ف أجابَ الملِكُ داود المرأةَ: «يَنْبَغِي أنْ تُجيبي عَلَى السُّؤالِ الذي سَأطْرَحُهُ عَلَيكِ.» فقالَتِ المرأةُ: «يا مَولايَ وَمَلِكِي، أرْجوكَ أنْ تَطْرَحَ سؤالَكَ.»

Regele i-a zis femeii: – Să nu-mi tăinuieşti răspunsul la întrebarea pe care ţi-o voi pune. – Să întrebe stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia.

19 ف قالَ المَلِكُ: «هَلْ طَلَبَ مِنْكِ يُوآبُ أنْ تَقُولِي هذِهِ الأشْياءَ؟» فأجابَتِ المرأةُ: «أُقْسِمُ بِحَياتِكَ يا مَولايَ وَمَلِكِي إنَّكَ مُحِقٌّ تَماماً. فضابِطُكَ يُوآبُ طَلَبَ منّي قَولَ هذِهِ الأشْياءِ.

– Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toate acestea? a întrebat-o regele. – Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi-a poruncit şi tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte.

20 ف َعَلَ ذَلِكَ، لَعَلَّكَ تَرَى الأشياءَ بطريقَةٍ مُخْتَلِفَةٍ. يا مَولايَ، أنْتَ حَكِيمٌ حِكْمَةَ مَلاكٍ مِنْ عِنْدِ اللهِ، وتَعلَمُ بِكُلِّ ما يجْري عَلَى وَجْهِ الأرْضِ.» أبْشالُومُ يعودُ إلَى مَدينَةِ القُدْس

Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situaţia. Stăpânul meu însă are o înţelepciune ca cea a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în ţară.

21 ق الَ الملِكُ ليوآبَ: «ها أنا سَأفْعَلُ ما وَعَدْتُ بِهِ. وَالآنَ، أرْجعِ الشّابَ أبشالُومَ.»

Regele i-a zis atunci lui Ioab: – Iată, vreau să fac lucrul acesta! Du-te deci şi adu-l pe tânărul Absalom.

22 ف َحَنَى يُوآبُ بِرَأْسِهِ إلَى الأرْضِ بِإجلالٍ، وَبارَكَ المَلِكَ داوُدَ وَقالَ: «اليَوْمَ عَلِمْتُ أنا خادِمَكَ أنَّكَ راضٍ عنِّي، لأنَّك فَعَلْتَ بِحَسَبِ ما طَلَبْتُهُ مِنكَ يا مَولايَ المَلِكُ.»

Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. El a zis: – Astăzi slujitorul tău ştie că a găsit bunăvoinţă la stăpânul său, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său. Absalom se întoarce la Ierusalim

23 ث ُمَّ نَهَضَ يوآبُ وَذَهَبَ إلَى جَشُورَ وَأحْضَرَ أبشالُومَ إلَى مَدينَةِ القُدْسِ.

Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheşur şi l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim.

24 ل َكِنَّ الملِكَ داوُدَ قالَ: «يَسْتَطِيعُ أبشالُومُ أنْ يَعُودَ إلَى منزِلِهِ هُوَ، إنَّما لا يُمكِنُهُ أنْ يَأْتِيَ لِرؤيَتي.» وَهَكَذا كانَ.

Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa!“ Absalom s-a întors astfel acasă la el şi nu a văzut faţa regelui.

25 و َلَمْ يَكُنْ فِي كلِّ إسْرائِيلَ رَجُلٌ يُمدَحُ لِوَسامَتِهِ كَأبْشالُومَ. لَمْ يكُنْ فِيهِ عَيبٌ مِنْ رَأسِهِ حَتَّى قَدَمِيهِ.

În tot Israelul nu era nici un om atât de vestit pentru frumuseţea lui, aşa cum era Absalom. Din creştetul capului şi până la talpa piciorului nu se găsea nici un cusur în el.

26 و َفي نِهايَةِ كُلِّ عامٍ، حِينَ يَثْقُلُ شَعْرُ رأسِهِ، كانَ يَقُصُّهُ ويزِنُهُ فيبلُغُ نَحوَ مِئِتِي مِثْقالٍ مَلَكِيٍّ.

Când îşi tundea părul – şi-l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să-l poarte – acesta cântărea două sute de şecheli, potrivit greutăţii regale.

27 و َكانَ لأبْشالُومَ ثلاثَةُ أبْناءٍ وَابْنَةٌ واحِدَةٌ تُدْعى ثامارَ. وَهِيَ امْرأةٌ حَسْناءُ. أبشالوم يُجْبِرُ يوآب عَلَى المَجيءِ لِرُؤيَتِه

Lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, fiică al cărei nume era Tamar; aceasta era foarte frumoasă.

28 ع اشَ أبشالومُ في مَدينَةِ القُدْسِ عامَينِ كامِلَين لَمْ يُسْمَحْ لهُ خلالَهُما بزيارَةِ الملِكِ داوُدَ.

Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă faţa regelui.

29 ف َاستَدعَى أبشالومُ يوآبَ لِكَي يُرسِلَهُ إلَى الملِكِ، لَكِنَّ يوآبَ لَمْ يأتِ. فَاستَدعاهُ ثانِيَةً، فَلَمْ يأتِ.

Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab pentru a-l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină.

30 ف قالَ أبشالوم لِخُدّامِهِ: «ها حَقلُ يُوآبَ وَفِيهِ حَصادُ شَعِيرِهِ هُناكَ بالقُرْبِ مِنْ حَقلِي، فَاذهَبُوا وَأحْرِقوهُ.» فذهَبَ خُدّامُ أبشالومَ وَأحرَقُوا حَقلِ يوآبَ.

Atunci Absalom le-a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu şi are semănat orz pe el. Mergeţi şi daţi-i foc!“ Slujitorii săi au făcut întocmai cum le poruncise.

31 ف َنَهضَ يوآبُ وَجاءَ إلَى مَنْزِلِ أبشالومَ، وَقالَ لَهُ: «لِمَ حَرَقَ خُدّامُكَ حَقلِي؟»

Aflând acest lucru, Ioab s-a dus acasă la Absalom şi l-a întrebat: – De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?

32 ف َقالَ لَهُ أبشالومُ: «أرسَلْتُ لكَ رِسالَةً طلبْتُ فيها مِنْكَ المَجيءَ إلَى هُنا. أرَدْتُ أنْ تَذْهَبَ إلَى المَلِكِ وتسألَهُ لِمَ طَلَبَ منّي المَجيءَ مِنْ جَشُورَ. كانَ مِنَ الأفْضَلِ لَوْ بَقِيتُ هُناكَ. وَالآنَ، دَعْنِي أُقابِلِ المَلِكَ. وَإنْ كُنْتُ قَدْ أخْطأتُ، فَلِيقتُلْنِي!» أبشالومُ يزورُ الملِكَ داوُد

– Pentru că nu ai venit când te-am chemat. Am vrut să te trimit la rege să-i spui: „De ce am venit din Gheşur? Nu ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?“ Doresc acum să văd faţa regelui şi dacă este vreo nelegiuire în mine, atunci să mă omoare.

33 ث ُمَّ جاءَ يوآبُ إلَى المَلِكِ وَأخبَرَهُ بِما قالَ أبشالومُ. فَدَعا المَلِكُ أبشالومَ، فَجاءَ إلَيهِ وَانْحَنَى أمامَهُ نَحْوَ الأرْضِ. فقبَّلَهُ الملِكُ.

Ioab s-a dus la rege şi i-a spus lucrul acesta. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege şi i s-a închinat cu faţa la pământ. Regele l-a sărutat pe Absalom.