1 ا حمِنِي يا اللهُ لِأنِّي عَلَيكَ أعتَمِدُ!

Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!

2 ق ُلْتُ للهِ: «أنتَ رَبِّي! بَرَكاتِي كُلُّها مِنْكَ تَأْتِي!

Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu; nu am nimic bun decât pe Tine!“

3 ا لقِدِّيسُونَ الَّذِينَ فِي الأرْضِ هُمُ الجَلِيلُونَ الَّذِينَ أُسَرُّ وَأتَمَتَّعُ بِهِمْ.»

Sfinţii care sunt în ţară, ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.

4 ل َكِنْ ما أكثَرَ أوجاعَ الَّذِينَ يَطلُبُونَ آلِهَةً أُخْرَى! وَلا أشتَرِكُ فِي سَكائِبِ الدَّمِ الَّتِي يُقَدِّمُونَها. وَلا أجعَلُ أسماءَ آلِهَتِهِمْ تَمُسُّ لِسانِي!

Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc; eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.

5 ن َصِيبِي هُوَ اللهُ وَكَأْسِي! أنتَ تُمْسِكُ بِمِيراثِي بَينَ يَدَيكَ!

Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea! Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul!

6 و َقَعَ نَصِيبِي فِي أرْضٍ طَيِّبَةٍ. فَما أحلَى مِيراثِي!

Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi! Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!

7 أ ُبارِكُ اللهَ ، الَّذِي يَنصَحُنِي. يُعَلِّمُنِي حَتَّى فِي اللَّيلِ وَيُوَجِّهُ قَلْبِي.

Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuieşte! Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima!

8 ج َعَلْتُ اللهَ أمامِي دائِماً، هُوَ عَنْ يَمِينِي فَلَنْ أتَزَعْزَعَ.

Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!

9 ل ِهَذا يَفرَحُ قَلبِي وَتَبتَهِجُ رُوحِي. حَتَّى جَسَدِي يَسكُنُ فِي أمانٍ.

De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul! Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,

10 ل ِأنَّكَ لَنْ تَترُكَ نَفسِي فِي الهاوِيَةِ. لَنْ تَدَعَ تابِعَكَ التَّقِيِّ يَتَعَفَّنُ.

căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.

11 ت ُعَلِّمُنِي طَرِيقَ الحَياةِ! مَعكَ أشبَعُ سُرُوراً. أسْعَدُ، وَأنا بِجانِبِكَ، إلَى الأبَدِ!

Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii … În prezenţa Ta este belşug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări veşnice!