1 و َنَفَخَ المَلاكُ الخامِسُ فِي بُوقِهِ فَرَأيتُ نَجماً يَسَقُطُ مِنَ السَّماءِ إلَى الأرْضِ، وَقَدْ أُعطِيَ مِفتاحَ النَّفَقِ الَّذِي يُؤَدِّي إلَى الهاوِيَةِ.

Al cincilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ; i-a fost dată cheia pasajului spre Adânc.

2 ث ُمَّ فَتَحَ النَّجمُ فُوَّهَةَ الهاوِيَةِ، فَخَرَجَ مِنها دُخانٌ كَدُخانِ فُرنٍ عَظِيمٍ. فَأظلَمَتِ الشَّمسُ وَالسَّماءُ بِسَبَبِ الدُّخانِ المُنبَعِثِ مِنَ الفُوَّهَةِ.

A deschis pasajul spre Adânc, şi din pasaj a ieşit fum, ca fumul dintr-un cuptor mare. Soarele şi văzduhul s-au întunecat din cauza fumului din pasaj.

3 ث ُمَّ خَرَجَ مِنَ الدُّخانِ جَرادٌ إلَى الأرْضِ. وَأُعطِيَ الجَرادُ قَدرَةً كَقُدرَةِ العَقارِبِ عَلَى الأرْضِ.

Din fum au ieşit pe pământ lăcuste, cărora le-a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului.

4 و َقِيلَ لَهُ أنْ لا يُؤذِيَ عُشبَ الأرْضِ، وَلا أيَّ نَباتٍ أخضَرَ أوْ شَجَرَةٍ، بَلْ فَقَطِ النّاسَ الَّذِينَ لَيسَ لَهُمْ خَتْمُ اللهِ عَلَى جِباهِهِمْ.

Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi şi nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunţile lor sigiliul lui Dumnezeu.

5 و َلَمْ يُسمَحْ لَهُ بِأنْ يَقتُلَهُمْ، بَلْ أنْ يُعَذِّبَهُمْ لِخَمسَةِ شُهُورٍ عَذاباً كَالَّذي تُسَبِّبُهُ لَدغَةُ العَقرَبِ.

Nu li s-a dat voie să-i omoare, ci doar să-i chinuiască timp de cinci luni. Chinul pe care-l provocau era precum chinul provocat de un scorpion când înţeapă un om.

6 و َخِلالَ ذَلِكَ الوَقتِ، سَيَطلُبُ النّاسُ المَوتَ فَلا يَجِدُونَهُ. سَيَتُوقُونَ إلَى المَوتِ، فَيَخْتَبِئَ المَوتُ مِنهُمْ.

În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, dar nu o vor găsi. Vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.

7 و َكانَ الجَرادُ يُشبِهُ خُيُولاً مُعَدَّةً لِلحَربِ، عَلَى رُؤُوسِها ما يُشبِهُ تِيجاناً مِنَ الذَّهَبِ، وَوُجُوهُها كَوُجُوهِ النّاسِ.

Înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi pentru război, iar pe capete aveau ceva ca nişte coroane care păreau de aur. Feţele lor erau ca nişte feţe de oameni;

8 ك انَ لَها شَعرٌ كَشَعرِ النِّساءِ، وَأسنانٌ كَأسنانِ الأُسُودِ.

aveau părul ca părul de femeie şi dinţii ca de leu,

9 ص ُدُورُها كَدُرُوعٍ مِنْ حَدِيدٍ، وَصَوتُ أجنِحَتِها كَصَوتِ عَرَباتٍ تَجُرُّها خُيُولٌ كَثِيرَةٌ تَندَفِعُ نَحوَ المَعرَكَةِ.

aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar zgomotul făcut de aripile lor era ca zgomotul multor care trase de cai care aleargă în război.

10 ل َها أذنابٌ كَأذنابِ العَقارِبِ، وَفِي أذنابِها إبَرٌ لادِغَةٌ، وَلَها القُدرَةُ أنْ تُعَذِّبَ النّاسَ لِخَمسَةِ شُهُورٍ.

Aveau cozi, ca scorpionii, şi ace, şi în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni.

11 و َكانَ مَلاكُ هَذا الجَرادِ هُوَ مَلاكُ الهاوِيَةِ، الَّذِي اسْمُهُ بِالعِبرِيَّةِ «أبَدُّونُ،» وَفِي اليُونانِيَّةِ «أبُولِّيُّونُ.»

Îl aveau ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abadon“, iar în greacă are numele de „Apolion“.

12 ل َقَدْ مَضَى الوَيلُ الأوَّلُ، لَكِنْ سَيَأتِي وَيلانِ آخَرانِ بَعدَ هَذا.

Primul „vai“ s-a dus. Iată că mai vin încă două „vaiuri“.

13 و َنَفَخَ المَلاكُ السّادِسُ فِي بُوقِهِ، فَسَمِعتُ صَوتاً مِنَ القُرُونِ الأربَعَةِ لِلمَذبَحِ الذَّهَبِيِّ الَّذِي أمامَ اللهِ.

Al şaselea înger a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas venind dintre (cele patru) coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu,

14 ف َقالَ الصَّوتُ لِلمَلاكِ السّادِسِ الَّذِي كانَ مَعَهُ البُوقُ: «حَرِّرِ المَلائِكَةَ الأربَعَةَ المُقَيَّدينَ بِجوارِ نَهرِ الفُراتِ العَظِيمِ.»

spunându-i celui de-al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la Râul cel Mare, adică Eufrat!“

15 و َهَكَذا تَحَرَّرَ المَلائِكَةُ الأربَعَةُ الَّذِينَ كانُوا قَدْ أُعِدُّوا لِتِلكَ السّاعَةِ وَاليَومِ وَالشَّهرِ وَالسَّنَةِ، حَتَّى يَقتُلُوا ثُلْثَ الجِنسِ البَشَرِيِّ.

Cei patru îngeri, care erau pregătiţi pentru ora, ziua, luna şi anul acela, au fost eliberaţi ca să omoare a treia parte din oameni.

16 و َكانَ عَدَدُ الفُرسانِ مِئَتَي مِليُونَ فارِسٍ، فَقَدْ سَمِعْتُ عَدَدَهُمْ.

Numărul călăreţilor cavaleriei era de douăzeci de mii de ori zece mii; am auzit numărul lor.

17 و َفِي رُؤيايَ بَدَتْ لِي الخُيُولُ وَفُرسانُها كَما يَلِي: كانَتْ لَهُمْ دُرُوعٌ مُلتَهِبَةٌ فِي حُمرَتِها، وَكالياقُوتِ فِي زُرقَتِها، وَكالكِبرِيتِ فِي صُفرَتِها. رُؤُوسُ الخُيُولِ كَرُؤُوسِ الأُسُودِ، وَمِنْ أفواهِها يَخرُجُ اللَّهَبُ وَالدُّخانُ وَالكِبِرِيتُ.

Iată cum am văzut în viziune caii şi pe cei care-i călăreau: aveau platoşe de un roşu aprins, albastru vineţiu şi galben ca pucioasa. Capetele cailor erau ca şi capetele de lei, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă.

18 ب ِهَذِهِ الثَّلاثةِ: النّارِ وَالدُّخانِ وَالكِبِرِيتِ الَّذي يَخرُجُ مِنْ أفواهِها، قُتِلَ ثُلْثُ الجِنسِ البَشَرِيِّ.

A treia parte din oameni a fost omorâtă prin aceste trei urgii, şi anume prin focul, fumul şi pucioasa care ieşeau din gurile cailor.

19 ك انَتْ قُوَّةُ الخُيُولِ فِي أفواهِها وَفِي ذُيُولِها، فَقَدْ كانَتْ ذُيُولُها كَالأفاعِي وَلَها رُؤُوسٌ مُؤذِيَةٌ.

Puterea cailor era în gurile şi în cozile lor, căci cozile lor erau asemenea şerpilor, având capete cu care făceau rău.

20 أ مّا بَقِيَّةُ النّاسِ الَّذِينَ لَمْ يُقتَلُوا بِهَذِهِ الضَّرباتِ، فَلَمْ يَتُوبُوا عَنْ أعمالِهِمُ السَّيِّئَةِ، وَلَمْ يَكُفُّوا عَنْ عِبادَةِ الأرواحِ الشِّرِّيرَةِ، وَأصنامِ الذَّهَبِ وَالفِضَّةِ وَالنُّحاسِ وَالحَجَرِ وَالخَشَبِ، الَّتِي لا تَستَطِيعُ أنْ تَرَى أوْ تَسمَعَ أوْ تَسِيرَ.

Oamenii care au mai rămas, şi anume cei care nu au fost omorâţi de aceste urgii, nu s-au pocăit de lucrările mâinilor lor, acelea de a nu se mai închina demonilor şi idolilor de aur, argint, bronz, piatră şi lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

21 و َلَمْ يَتُوبُوا عَنْ جَرائِمِهِمْ، وَلا عَنْ سِحرِهِمْ أوْ زِناهُمْ أوْ عَنْ سَرِقاتِهِمْ.

Şi nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor şi nici de furturile lor.