1 و َكَلَّمَنِي اللهُ بِهَذِهِ الرِّسالَةِ:

După aceea, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

2 « لا تَتَزَوَّجْ، وَلا يَكُنْ لَكَ أولادٌ وَبَناتٌ فِي هَذا المَكانِ.»

„Să nu-ţi iei soţie şi să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice!

3 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ عَنِ الأولادِ وَالبَناتِ الَّذِينَ يُولَدُونَ فِي هَذا المَكانِ، وَعَنْ أُمَّهاتِهِمِ اللَّواتِي يَحمِلْنَهُمْ فِي بُطُونِهِنَّ، وَعَنْ آبائِهِمِ الَّذِينَ يَلِدُونَهُمْ فِي هَذِهِ الأرْضِ:

Aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte şi despre taţii care-i vor concepe în ţara aceasta:

4 « سَيَمُوتُونَ بِأمراضٍ كَثِيرَةٍ. وَلَنْ يَنُوحَ عَلَيهِمْ أوْ يَدفِنَهُمْ أحَدٌ. سَيَصِيرُونَ كَالرَّوثِ عَلَى سَطحِ الأرْضِ، وَسَيَمُوتُونَ فِي الحَربِ وَالمَجاعَةِ. سَتَكُونُ أجسادُهُمْ طَعاماً لِطُيُورِ السَّماءِ، وَللحَيواناتِ البَرِّيَةِ.»

«Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu-i va jeli, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi întins pe faţa pământului; vor pieri de sabie şi de foamete, iar hoiturile lor vor deveni hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.»

5 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: «لا تَدخُلْ بَيتَ الجَنازَةِ، وَلا تَذهَبْ إلَى بَيتِ النَّوحِ. لا تَحزَنْ لأجلِهِمْ، لأنِّي نَزَعتُ سَلامِي وَمَحَبَّتِي وَرَحمَتِي مِنْ هَذا الشَّعبِ،» يَقُولُ اللهُ.

Căci aşa vorbeşte Domnul: «Să nu intri în nici o casă de jale, să nu mergi să plângi şi să jeleşti cu ei, fiindcă Eu Mi-am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea şi mila, zice Domnul.

6 « سَيَمُوتُ العُظَماءُ وَالصِّغارُ فِي هَذِهِ الأرْضِ. لَنْ يُدفَنُوا وَلَنْ يَنُوحَ أحَدٌ عَلَيهِمْ. لَنْ يُجَرِّحَ أحَدٌ نَفسَهُ أوْ يَحلِقَ شَعرَهُ حُزْناً عَلَيهِمْ.

Cei mari şi cei mici vor muri în ţara aceasta şi nu vor fi îngropaţi. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-şi va face tăieturi din cauza lor şi nimeni nu-şi va rade capul pentru ei.

7 ل َنْ يُشارِكَ النّاسُ الطَّعامَ مَعَهُمْ فِي حُزنِهِمْ لِلتَّعاطُفِ مَعَهُمْ عَلَى مَنْ ماتَ، وَلَنْ يُقَدِّمَ النّاسُ لَهُمْ ماءً لِيُعَزُّوهُمْ عَنْ مَوتِ أبِيهِمْ وَأُمِّهِمْ.

Nimeni nu va frânge pâine pentru cei ce jelesc, ca să-i mângâie pentru cel mort, nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.

8 « لا تَدخُلْ يا إرْمِيا إلَى مَكانِ الاحتِفالِ لِتَجلِسَ مَعَ الَّذِينَ هُناكَ لِتَأكُلَ وَتَشرَبَ مَعَهُمْ.

Să nu intri în nici o casă de petrecere ca să te aşezi cu ei, să mănânci sau să bei.»

9 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ القَدِيرُ، إلَهُ إسْرائِيلَ: فِي فَترَةِ حَياتِكُمْ، سَأُزِيلُ مِنْ هَذا المَكانِ صَوتَ الغِناءِ وَصَوتَ الاحتِفالاتِ وَصَوتَ الفَرَحِ فِي الأعْراسِ.

Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, sub ochii voştri şi în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie şi de veselie, glasul mirelui şi al miresei.»

10 « وَعِندَما تُخبِرُ هَذا الشَّعبَ بِهَذِهِ الكَلِماتِ سَيَقُولُونَ لَكَ: ‹لِماذا أعلَنَ اللهُ أنَّ هَذا الشَّرَّ العَظيمَ سَيُصيبَنا؟ ما هُوَ إثمُنا؟ وَما هِيَ الخَطِيَّةُ الَّتِي ارتَكَبْناها تُجاهَ إلَهِنا ؟›

Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am săvârşit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?»

11 ت َقُولُ لَهُمْ: ‹لأنَّ آباءَكُمْ تَرَكُونِي، يَقُولُ اللهُ. سارُوا وَراءَ آلِهَةٍ أُخْرَى، خَدَمُوها وَعَبَدُوها، وَتَرَكُونِي، وَلَمْ يَحفَظُوا شَرِيعَتِي.

Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că strămoşii voştri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi li s-au închinat. Ei M-au uitat şi nu au păzit Legea Mea.

12 و َأنتُمْ عَمِلتُمْ شَرّاً أكثَرَ مِنْ آبائِكُمْ، وَكُلُّ واحِدٍ مِنكُمْ يَتبَعُ قَلبَهُ الشِّرِّيرَ بِعِنادٍ بَدَلاً مِنَ الاستِماعِ لِي.

Iar voi aţi făcut şi mai rău decât strămoşii voştri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpăţânarea inimii lui rele şi nu Mă ascultaţi.

13 ل ِذَلِكَ سَأرمِيكُمْ خارِجَ هَذِهِ الأرْضِ إلَى أرْضٍ غَريبَةٍ عَلَيكُمْ وَعَلَى آبائِكُمْ. وَسَتَخدِمُونَ آلِهَةً أُخْرَى هُناكَ لَيلاً وَنَهاراً، لأنِّي لَنْ أرحَمَكُمْ.›»

De aceea, vă voi arunca din ţara aceasta într-o ţară pe care n-aţi cunoscut-o, nici voi şi nici strămoşii voştri. Acolo veţi sluji altor dumnezei zi şi noapte, căci nu vă voi arăta îndurare.»

14 « لِذَلِكَ سَتَأتِي أيّامٌ، يَقُولُ اللهُ ، حِينَ لا يَعُودُ النّاسُ يَقُولُونَ: ‹أُقسِمُ بِاللهِ الحَيِّ الَّذِي أصعَدَ إسْرائِيلَ مِنْ أرْضِ مِصرَ.›

Totuşi, iată că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara Egiptului!»,

15 ب َلْ سَيَقُولُونَ: ‹أُقسِمُ بِاللهِ الحَيِّ الَّذِي أخرَجَ إسْرائِيلَ مِنْ أرْضِ الشَّمالِ، مِنْ كُلِّ الأماكِنِ الَّتِي طَرَدَهُمْ إلَيها.› وَسَأُعِيدُهُمْ إلَى الأرْضِ الَّتِي أعطَيتُها لآبائِهِمْ.»

ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara de nord şi din toate ţările unde îi izgonise!», căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care le-am dat-o strămoşilor lor.

16 ي َقُولُ اللهُ: «سَأُرسِلُ صَيّادِينَ كَثِيرِينَ، فَسَيَصطادُونَهُمْ. وَبَعدَ ذَلِكَ سَأُرسِلُ قانِصِينَ كَثِيرِينَ وَسَيَصطادُونَكُمْ عَلَى كُلِّ تَلَّةٍ وَفِي كُلِّ شَقٍّ فِي الصُّخُورِ،

Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulţime de vânători, care îi vor vâna pe toţi munţii, pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor,

17 ل أنِّي أُراقِبُ لأرَى كَيفَ يَتَصَرَّفُونَ. طُرُقُهُمْ لَيسَتْ مَستُورَةً عَنِّي، وَإثمُهُمْ لَيسَ مَخفِيّاً عَنْ عَينَيَّ.

căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feţei Mele, iar vina lor nu este ascunsă de ochii Mei.

18 س َأُعاقِبُهُمْ عَلَى إثمِهِمْ وَخَطِيَّتِهِمْ عِقاباً مُضاعَفاً. فقَدْ نَجَّسُوا أرْضِي بِأصنامِهِمِ القَذِرَةِ، وَمَلأُوا مِيراثِي بِمَفاسِدِهِم.»

Mai întâi le voi răsplăti îndoit pentru vina şi păcatul lor, fiindcă Mi-au pângărit ţara cu formele fără viaţă ale idolilor lor hidoşi şi mi-au umplut moştenirea cu urâciunile lor.“

19 ي ا اللهُ ، قُوَّتِي وَحِصنِي، وَمَلْجَأِي فِي وَقتِ الضِّيقِ. سَتَأتِي الأُمَمُ إلَيكَ مِنْ أقاصِي الأرْضِ، وَيَقُولُونَ: «آباؤُنا وَرَثُوا هَذِهِ الأوَثانِ التّافِهَةَ وَغَيرَ النّافِعَةِ.»

„ Doamne, Tăria mea, Cetăţuia mea şi Refugiul meu în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: «Strămoşii noştri n-au moştenit decât minciună, lucruri fără valoare, care nu le-au fost de nici un folos!»

20 ه َلْ يَصنَعُ الإنسانُ آلِهَةً لِنَفسِهِ، وَلَكِنَّها لَيسَتْ آلِهَةٌ؟

Poate oare omul să-şi facă proprii lui zei? Poate, dar aceştia nu sunt Dumnezeu!“

21 « لِذَلِكَ سَأُعَلِّمُهُمْ فِي ذَلِكَ الوَقتِ. وَسَأُعلِنُ لَهُمْ عَنْ قُوَّتِي وَقُدرَتِي، وَسَيَعرِفُونَ أنَّ اسْمِي هُوَ يهوه.»

„De aceea, iată, îi voi învăţa, de data aceasta îi voi face să cunoască mâna Mea şi puterea Mea. Atunci vor şti că Numele Meu este Domnul!