1 أ ُبارِكُ اللهَ ، صَخرَتِي. الَّذِي يُدَرِّبُ يَدَيَّ عَلَى القِتالِ، وَأصابِعِي عَلَى الحَربِ.

Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă şi degetele pentru război,

2 ه ُوَ مَحَبَّتِي وَحِصنِي، مَلْجَأِي وَمُنقِذِي وَتُرسِي. إلَيهِ ألجَأُ، فَيَخضَعُ شَعبِي تَحتِي.

Binefăcătorul meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!

3 ي ا اللهُ ، ما هُوَ الإنسانُ حَتَّى تَهتَمَّ بِهِ؟ وَما هُوَ مَولُودُ البَشَرِ لِكَي تُلاحِظَهُ؟

Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?

4 ك َبُخارٍ هُوَ الإنسانُ يَتَبَدَّدُ سَرِيعاً وَيَختَفِي. كَظِلِّ عابِرٍ حَياتُهُ.

Omul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

5 ش ُقَّ السَّماواتِ، يا اللهُ ، وَانزِلْ. المِسِ الجِبالَ فَتَتَفَجَّرَ دُخاناً.

Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege!

6 ا ضرِبْ بِالبُرُوقِ أعدائِيَ وَشَتِّتْهُمْ. أرسِلْ عَلَيهِمْ سِهامَ صَواعِقِكَ وَأربِكْهُمْ.

Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!

7 ا نزِلْ مِنَ السَّماءِ، يا اللهُ، وَنَجِّنِي! انشِلْنِي مِنْ هَذِهِ المِياهِ القَوِيَّةِ، مِنْ هَؤُلاءِ الغُرَباءِ خَلِّصْنِي.

Întinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

8 خ َلِّصْنِي مِنْ ذَوِي الوُعُودِ الكاذِبَةِ، وَالحالِفِينَ بِالباطِلِ.

a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

9 ل َكَ، يا اللهُ، أُرَنِّمُ تَرنِيمَةً جَدِيدَةً، سَأُرَنِّمُ لَكَ عَلَى قِيثارَتِي بِعَشْرَةِ أوتارٍ!

Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,

10 أ نتَ مَنْ يُخَلِّصُ المُلُوكَ وَيُنَجِّي عَبدَهُ، داوُدَ، مِنْ سَيفِ الأشرارِ.

Ţie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!

11 ف َخَلِّصنِي مِنَ الغُرَباءِ ذَوِي الوُعُودِ الكاذِبَةِ، وَالحالِفِينَ بِالباطِلِ.

Numai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

12 أ مّا نَحنُ، فَأولادُنا يَنمُونَ فِي شَبابِهِمْ كَأشجارٍ قَوِيَّةٍ. وَبَناتُنا كَأعمِدَةِ زَوايا مَنحُوتَةٍ لِبِناءِ قَصْرٍ.

Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin un palat.

13 م َخازِنُ حُبُوبِنا مَلآنَةٌ مِنْ كُلِّ صِنفٍ وَالخِرافُ فِي حُقُولِنا أُلوفٌ وَمِئاتُ الأُلُوفِ.

Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;

14 ج ُنُودُنا مُسَلَّحُونَ، وَما مِنْ ثَغَراتٍ فِي أسوارِ المَدِينَةِ. لا مَنْ يَخرُجُ إلَى الحَربِ، وَلا مَنْ يَبكِي عَلَى فَقِيدٍ فِي شَوارِعِنا.

vitele noastre vor fi bine hrănite; nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre.

15 ه َنِيئاً لِلَّذِينَ يَنعَمُونَ بِهَذا. هَنِيئاً لِلَّذِينَ إلَهُهُمْ هُوَ يهوه.

Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!