1 أ يَّتُها الأرْضُ المَلِيئَةُ بِأزِيزِ الحَشَراتِ، وَراءَ أنهارِ كُوشَ،

Vai de tine, ţară în care se aude fâlfâit de aripi, ţară de dincolo de râurile lui Cuş,

2 ا لمُرسِلَةُ رُسُلاً عَبرَ البَحرِ، فِي قَوارِبَ مِنْ نَباتِ البَرْدِي تَجُوبُ المِياهَ. اذهَبُوا أيُّها الرُّسُلُ السَّرِيعُونَ، إلَى شَعبٍ طَويلِ القامَةِ، ناعِمِ البَشَرَةِ. اذهَبُوا إلَى الشَّعبِ الَّذِي يَخافُ مِنهُ الجَمِيعُ، الأُمَّةِ القَوِيَّةِ المُنتَصِرَةِ، الَّتِي تُقَسِّمُ الأنهارُ أرْضَها.

ţară care-ţi trimiţi solii pe calea apei, în corăbii de papirus! Duceţi-vă, soli iuţi! Duceţi-vă la un neam înalt şi cu pielea netedă, la un popor temut aproape şi departe, la un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri!

3 ي ا جَميعَ ساكِنِي المَسكُونَةِ، وَالقاطِنِينَ فِي الأرْضِ، انظُرُوا عِندَما تُرفَعُ الرّايَةُ عَلَى الجِبالِ، وَاسْمَعُوا عِندَما يُضرَبُ بِالبُوقِ.

Voi toţi, locuitori ai lumii, toţi care locuiţi pământul, când se ridică steagul pe munţi, să luaţi aminte! Când sună cornul, să ascultaţi!

4 ي َقُولُ اللهَ: «سَأهدَأُ وَأُراقِبُ هَذا مِنْ مَكانِ سُكنايَ. سَأُراقِبُ كَمَنْ يَستَرِيحُ مِنْ حَرِّ الشَّمسِ اللّامِعَةِ. وَكَغُيُومِ النَّدَى الَّذِي فِي حَرِّ وَقتِ الحَصادِ.

Căci Domnul mi-a vorbit astfel: «Eu voi sta liniştit şi voi privi din locuinţa Mea, voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui şi ca un nor de rouă în căldura secerişului.

5 ل أنَّهُ قَبلَ وَقتِ حَصادِ القَمحِ، وَعِندَما يَنتَهِي الإزهارُ وَتُصبِحُ الأزهارُ عِنَباً ناضِجاً، سَيَقطَعُ العَدُوُّ النَّباتاتِ وَسَيَنزِعُ الأغصانَ.

Căci chiar înaintea secerişului, când floarea cade, şi rodul se coace, El va tăia mlădiţele cu cosoare, va tăia vlăstarii şi-i va arunca.

6 ح ِينَئِذٍ، سَيُترَكُونَ كُلُّهُمْ لِلطُّيُورِ الجارِحَةِ السّاكِنَةِ فِي الجِبالِ، وَلِوُحُوشِ الأرْضِ. وَسَتَأكُلُهُمُ الطُّيُورُ الجارِحَةُ فِي الصَّيفِ، وَحَيواناتُ الأرْضِ فِي الشِّتاءِ.»

Toţi vor fi lăsaţi păsărilor răpitoare din munţi şi animalelor sălbatice. Păsările răpitoare îşi vor petrece vara pe ei şi toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»

7 ف ِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَتُقَدَّمُ هَدِيَّةٌ إلَى اللهِ القَدِيرِ مِنْ شَعبٍ طَويلِ القامَةِ، ناعِمِ البَشَرَةِ. مِنَ الشَّعبِ الَّذِي يَخافُ مِنهُ الجَمِيعُ، الأُمَّةِ القَوِيَّةِ المُنتَصِرَةِ الَّتِي تُقَسِّمُ الأنهارُ أرْضَها. سَيُحضِرُها إلَى جَبَلِ صِهْيَوْنَ – المَكانِ الَّذِي يُدعَى عَلَيهِ اسْمُ يهوه القَدِيرِ.

În vremea aceea, un popor înalt şi cu pielea netedă, temut aproape şi departe, un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri, va aduce daruri Domnului Oştirilor la muntele Sion, locul Numelui Domnului Oştirilor.“