ﺍﻟﻤﺰﺍﻣﻴﺮ 44 ~ Psalmii 44

picture

1 ب ِآذانِنا سَمِعنا يا اللهُ. آباؤُنا حَكُوا لَنا، حَدَّثُونا عَنْ أعمالِكَ الَّتِي عَمِلْتَ فِي أيّامِهِمْ مُنذُ القَدِيمِ.

Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, părinţii noştri ne-au povestit despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor, în vremuri străvechi;

2 ط َرَدْتَ الأُمَمَ الوَثَنِيَّةَ بِيَدِكَ قَلَعْتَهُمْ مِنَ الأرْضِ وَأعطَيتَها لَنا.

am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei, ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.

3 أ خبَرُونا أنَّ سُيُوفَهُمْ وَقُوَّةَ سَواعِدِهُمْ لَمْ تَضمَنْ لَهُمُ النَّصرَ وَالأرْضَ. بَلْ قُوَّتُكَ وَحُضُورُكَ صَنَعا ذَلِكَ، لأنَّكَ رَضِيتَ عَنهُمْ.

Nu prin sabia lor au moştenit ţara, nu braţul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.

4 أ نتَ مَلِكِي يا اللهُ. فَمُرْ بانتِصارِ يَعقُوبَ.

Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu! Porunceşte dar izbăvirea lui Iacov!

5 ب اسمِكَ وَقُوَّتِكَ نَطرَحُ مَنْ يُقاوِمُونَنا أرْضاً وَنَدُوسُهُمْ.

Cu Tine ne doborâm duşmanii, cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.

6 ل أنِّي لا أَتَّكِلُ عَلَى قَوسِي، وَسَيفِي لا يَنصُرُنِي.

Nu mă încred în arcul meu, sabia mea nu mă izbăveşte,

7 ب لْ أنتَ، أنتَ تَنصُرُنا عَلَى أعدائِنا. أنتَ مَنْ يُخزِي كارِهِينا!

ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri, iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!

8 س َبَّحْنا اللهَ طَوالَ اليَومِ، وَإلَى الأبَدِ نُسَبِّحُ اسْمَكَ. سِلاهْ

Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu, Numele Tău îl slăvim pe vecie. Sela

9 ل َكِنَّكَ تَخَلَّيْتَ عَنّا وَأخْزَيْتَنا. وَرَفَضتَ أنْ تَخْرُجَ إلَى الحَرْبِ مَعَنا!

Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit, nu mai ieşi cu oştile noastre.

10 ج َعَلْتَنا نَفِرُّ مِنْ أمامِ العُدُوِّ، فَأخَذَ مُبغِضُونا الغَنائِمَ.

Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului, astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.

11 ج َعَلْتَنا كَغَنَمٍ لِلذَّبحِ، وَشَتَّتَّنا بَينَ الغُرَباءِ!

Ne dai ca pe nişte oi la tăiere, ne împrăştii printre neamuri.

12 ب ِعْتَ شَعبَكَ كَالعَبِيدِ بِثَمَنٍ زَهِيدٍ! وَلَمْ تَسْعَ لِرَفْعِ ثَمَنِهِمْ!

Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.

13 ر َأى جِيرانُنا ما فَعَلْتَ بِنا، وَها هُمْ يَهزَأُونَ بِنا وَعَلَينا يَضحَكُونَ!

Ne faci de batjocura vecinilor noştri, de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.

14 ج َعَلْتَنا أُضحُوكَةً عِندَ الشُّعُوبِ المُجاوِرَةِ. يَستَهزِئُونَ بِنا وَيَهُزُّونَ رُؤُوسَهُمْ.

Ne faci de pomină printre neamuri, pricină de clătinare din cap printre popoare.

15 أ ُواجِهُ خِزْيِي طَوالَ اليَومِ فَأُغَطِّي وَجهِي،

Toată ziua ocara îmi stă înainte şi ruşinea îmi acoperă faţa,

16 ع ِندَ سُخْرِيَةِ وَإهانَةِ العَدُوِّ السّاعِي إلَى الانتِقامِ مِنِّي.

la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului, la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.

17 أ نتَ فَعَلْتَ هَذا كُلَّهُ يا اللهُ، رُغْمَ أنَّنا ما نَسَيناكَ وَلَمْ نَكسِرْ عَهدَكَ.

Toate acestea au venit asupra noastră, dar noi nu Te-am uitat şi nu am încălcat legământul Tău.

18 ل َمْ نُبعِدْ قُلُوبَنا عَنكَ! وَلا تَوَقَّفنا عَنِ السَّيرِ وَراءَكَ!

Inima noastră nu Ţi-a întors spatele şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.

19 ل َكِنَّكَ سَحَقتَنا فِي أرْضِ الأفاعِي، وَغَطَّيْتَنا بِظُلمَةٍ حالِكَةٍ كَالمَوتِ.

Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor şi ne-ai acoperit cu beznă.

20 ل َو نَسِينا اسْمَ إلَهِنا وَرَفَعْنا أيدِينا بِالدُّعاءِ لإلَهٍ مُزَيَّفٍ،

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,

21 ف َسَتَعلَمُ ذَلِكَ، لأنَّكَ تَعرِفُ أسرارَ قُلُوبِنا.

n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta? Doar El cunoaşte toate tainele inimii.

22 ل انَّنا مِنْ أجلِكَ نُواجِهُ خَطَرَ المَوتِ طَوالَ النَّهارِ. وَنَحنُ مَحسُوبُونَ كَغَنَمٍ لِلذَّبحِ.

Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.

23 ا ستَيقِظْ، لِماذا تَنامُ يا رَبُّ؟ قُمْ وَلا تَترُكنا إلَى الأبَدِ!

Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne? Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!

24 ل ِماذا تَختَفِي عَنّا؟ لا تَتَجاهَلْ مُعاناتَنا وَاضطِهادَنا.

De ce Îţi ascunzi faţa, de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?

25 إ لَى الوَحلِ دُفِعَتْ نُفُوسُنا وَبُطُونُنا التَصَقَتْ فِي التُّرابِ.

Sufletul nostru este doborât în ţărână, pântecele ne este lipit de pământ!

26 ق ُمْ، سارِعْ إلَى عَونِنا، أنقِذْنا بِسَبَبِ رَحْمَتِكَ الدّائِمَةِ.

Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru! Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!