1 ف َأخَذَ الشَّعبُ يَصرُخُونَ وَيَبكُونَ طِيلَةَ تِلكَ اللَّيلَةِ.

Atunci toată adunarea a început să ţipe şi în noaptea aceea poporul a plâns.

2 و َتَذَمَّرَ كُلُّ بَني إسْرائِيلَ عَلَى مُوسَى وَهارُونَ. وَقالَ كُلُّ الشَّعبِ لَهُما: «لَيتَنا مُتنا فِي أرْضِ مِصرَ أوْ فِي هَذِهِ الصَّحْراءِ.

Toţi israeliţii au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron; întreaga adunare le-a zis: – Dacă am fi murit în ţara Egiptului sau dacă am fi murit în pustia aceasta!

3 ل ِماذا يُحضِرُنا اللهُ إلَى هَذِهِ الأرْضِ لِنَمُوتَ فِي الحَربِ وَتُؤخَذَ نِساؤُنا وَأطفالُنا كَغَنِيمَةٍ؟ ألَيسَ مِنَ الأفضَلِ لَنا أنْ نَعُودَ إلَى مِصرَ؟»

De ce ne aduce Domnul în ţara aceasta? Ca să cădem ucişi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge pradă; n-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?

4 و َقالَ بَعضُهُمْ لِبَعضٍ: «فَلْنَختَرْ رَئِيساً عَلَينا وَنَرجِعْ إلَى مِصرَ.»

Şi au zis unul către altul: – Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!

5 ف َوَقَعَ مُوسَى وَهارُونُ إلَى الأرْضِ أمامَ كُلِّ جَماعَةِ بَني إسْرائِيلَ.

Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a israeliţilor.

6 و َيَشُوعُ بْنُ نُونَ وَكالِبُ بْنُ يَفُنَّةَ، اللَّذانِ كانا مِمَّنْ اسْتَكْشَفَوا الأرْضَ، مَزَّقا ثِيابَهُما حُزناً مِنْ مَوقِفِ الشَّعبِ.

Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele

7 و َقالا لِجَمِيعِ بَني إسْرائِيلَ: «الأرْضُ الَّتِي جُلْنا فِيها لاستِكشافِها، أرْضٌ جَيِّدَةٌ جِدّاً.

şi au zis întregii adunări a israeliţilor: – Ţara pe care am străbătut-o noi ca să o iscodim este o ţară deosebit de bună.

8 ف َإنْ رَضِيَ اللهُ عَنّا، سَيُدْخِلُنا إلَى هَذِهِ الأرْضِ وَسَيُعطِيها لَنا. إنَّها أرْضٌ تَفِيضُ لَبَناً وَعَسَلاً.

Dacă Domnul Îşi găseşte plăcerea în noi, ne va duce în această ţară şi ne-o va da nouă; este o ţară în care curge lapte şi miere.

9 ف َلا تَتَمَرَّدُوا عَلَى اللهِ ، وَلا تَخافُوا مِنْ شَعبِ الأرْضِ، لأنَّنا سَنَهزِمُهُمْ. قَدْ زالَ عَنهُمْ ما كانَ يَحمِيهِمْ. وَأمّا نَحنُ فَاللهُ مَعَنا، فَلا تَخافُوا مِنْهُمْ.»

Dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul din ţară, căci îi vom înghiţi de vii. Ei nu mai au nici o protecţie, iar Domnul este cu noi; nu vă temeţi de ei.

10 ف َهَدَّدَ كُلُّ الشَّعبِ بِقَتلِهِما رَجماً بِالحِجارَةِ. حِينَئِذٍ، ظَهَرَ مَجدُ اللهِ فِي خَيمَةِ الاجْتِماعِ لِكُلِّ بَني إسْرائِيلَ.

Dar întreaga adunare a zis să-i omoare cu pietre. Atunci slava Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea israeliţilor.

11 و َقالَ اللهُ لِمُوسَى: «إلَى مَتَى يُهينُنِي هَذا الشَّعبُ؟ إلَى مَتَى لا يَثِقُونَ بِي عَلَى الرُّغْمِ مِنْ كُلِّ العَجائِبِ الَّتِي عَمِلْتُها بَينَهُمْ؟

Domnul i-a zis lui Moise: – Până când Mă va dispreţui poporul acesta? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le-am făcut între ei?

12 س َأُرْسِلُ إلَيْهِمْ وَباءً فَظِيعاً وَأطْرُدُهُمْ مِنْ أرْضِهِمْ. وَسَأجعَلُكَ، يا مُوسَى، أُمَّةً أعظَمَ وَأقوَى مِنهُمْ.»

Îi voi lovi cu molimă şi-i voi dezmoşteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât ei.

13 ف َقالَ مُوسَى للهِ: «حِينَئِذٍ، سَيَسمَعُ المِصرِيُّونَ بِهَذا، لأنَّكَ أخرَجْتَ هَذا الشَّعبَ مِنْ بَينِهِمْ بِقُوَّتِكَ.

Dar Moise i-a zis Domnului: – Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor,

14 و َسَيُخبِرُونَ سُكّانَ هَذِهِ الأرْضِ. قَدْ سَمِعَ سُكّانُ هَذِهِ الأرْضِ بِأنَّكَ مَعَ هَذا الشَّعبِ يا اللهُ ، وَبِأنَّكَ ظَهَرْتَ لِهَذا الشَّعبِ وَبِأنَّ سَحابَتَكَ تَقِفُ فَوقَهُمْ وَبِأنَّكَ تَسِيرُ أمامَهُمْ فِي عَمُودِ سَحابٍ فِي النَّهارِ وَفِي عَمُودِ نارٍ فِي اللَّيلِ.

şi vor spune locuitorilor acestei ţări. Ei au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut de ei faţă în faţă, că norul Tău stă peste ei şi că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc.

15 ف َإنْ قَتَلْتَ هَذا الشَّعبَ كُلَّهُ فَإنَّ الأُمَمَ الَّتِي سَمِعَتْ عَنْكَ سَتَقُولُ:

Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice:

16 ‹ لَمْ يَستَطِعِ اللهُ أنْ يُدخِلَ هَذا الشَّعبَ إلَى الأرْضِ الَّتِي وَعَدَهُمْ بِها، فَقَتَلَهُمْ فِي الصَّحْراءِ.›

„ Domnul n-a putut duce acest popor în ţara pe care a jurat că le-o va da şi i-a omorât în pustie.“

17 « لِذَلِكَ لِتَعظُمْ قُوَّةُ اللهِ كَما وَعَدْتَ وَقُلْتَ:

De aceea, Te rog, lasă acum ca puterea Domnului să se arate în măreţia ei, după cum ai promis atunci când ai spus:

18 ‹ اللهُ بَطِيءُ الغَضَبِ، وَمَحَبَّتُهُ عَظِيمَةٌ. يَغْفِرُ الذَّنْبَ وَالمَعْصِيَةَ. لَكِنَّهُ لا يُلْغِي العُقُوبَةَ، بَلْ يَحْسِبُ خَطايا الآباءِ عَلَى أبْنائِهِمْ وَأحفادِهِمْ وَأحفادِ أبْنائِهِمْ.

„ Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare, iertând nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie. “

19 ا غْفِرْ خَطِيَّةَ هَذا الشَّعبِ بِحَسَبِ مَحَبَّتِكَ العَظِيمَةِ، كَما غَفَرْتَ لَهُ مُنذُ خُرُوجِهِ مِنْ مِصرَ وَحَتَّى الآنَ.›»

Te rog, iartă nedreptatea acestui popor, potrivit măreţiei îndurării Tale, aşa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.

20 ف َقالَ اللهُ: «سَأغفِرُ لَهُمْ كَما طَلَبْتَ.

Domnul a zis: – I-am iertat aşa cum ai cerut;

21 ل َكِنِّي أُقسِمُ بِذاتِي، وَبِمَجدِي الَّذِي سَيَمْلَأُ الأرْضَ بِمَجدِ اللهِ ،

dar, aşa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul,

22 إ نَّ جَمِيعَ أولَئِكَ الَّذينَ رَأَوْا مَجدِي وَعَجائِبِي الَّتِي عَمِلْتُها فِي مِصرَ وَفِي الصَّحْراءِ، وجَرَّبُونِي عَشرَ مَرَّاتٍ، وَلَمْ يُطِيعُونِي،

tot aşa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie şi care totuşi M-au ispitit de zece ori până acum şi n-au ascultat glasul Meu,

23 ل َنْ يَرَوا الأرْضَ الَّتِي وَعَدْتُ بِها آباءَهُمْ. جَمِيعُ الَّذِينَ أهانُونِي لَنْ يَدخُلُوا الأرْضَ.

nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor; nici unul dintre cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea.

24 « أمّا خادِمِي كالِبَ فَرأى الأمْرَ بِرُوحٍ مُختَلِفَةٍ. وَقَدْ أطاعِنِي تَماماً. لِذَلِكَ سَأُدخِلُهُ إلَى الأرْضِ الَّتِي ذَهَبَ إلَيها، وَيَرِثُها نَسلُهُ.

Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh şi M-a urmat pe deplin, îl voi duce în ţara în care a fost, iar urmaşii lui o vor moşteni.

25 « هَا العَمالِقَةُ وَالكَنعانِيُّونَ يَسكُنُونَ الوادِي. فَاسْتَدِيرُوا فِي الغَدِ نَحوَ الصَّحْراءِ فِي الطَّرِيقِ إلَى البَحرِ الأحمَرِ.» عِقابُ اللهِ لِلشَّعب

Amalekiţii şi canaaniţii locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceţi-vă şi porniţi spre pustie, pe drumul către Marea Roşie.

26 و َكَلَّمَ اللهُ مُوسَى وَهارُونَ فَقالَ:

Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

27 « إلَى مَتَى سَيَستَمِرُّ هَذا الشَّعبُ الشِّرِّيرُ فِي التَّذَمُّرِ عَلَيَّ؟ لَقَدْ سَمِعْتُ تَذَمُّراتِ بَني إسْرائِيلَ الَّتِي يَتَذَمَّرُونَها عَلَيَّ.

„Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliţii le-au rostit împotriva Mea.

28 ق ُلْ لَهُمْ: ‹أُقسِمُ بِذاتِي، يَقُولُ اللهُ ، سَأعمَلُ لَكُمْ ما قُلْتُمُوهُ أمامِي.

De aceea spuneţi-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul, că vă voi face precum aţi vorbit şi voi în auzul Meu:

29 ف َسَتَمُوتُونَ فِي هَذِهِ الصَّحْراءِ، أيْ جَمِيعُ الَّذِينَ تَمَّ إحصاؤُهُمْ، كُلُّ مَنْ كانَ فِي العِشرِينَ فَأكثَرَ، الَّذِينَ تَذَمَّرُوا عَلَيَّ.

trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toţi cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care aţi fost număraţi şi înscrişi şi care aţi cârtit împotriva Mea,

30 ف َلَنْ تَدخُلُوا الأرْضَ الَّتِي وَعَدْتُ بِأنْ تَسكُنُوا فِيها، بِاستِثناءِ كالِبَ بْنِ يَفُنَّةَ وَيَشُوعَ بْنَ نُونَ.

nici unul nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi aşeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

31 و َأطفالُكُمُ الَّذِينَ قُلْتُمْ بِأنَّهُمْ سَيُؤخَذُونَ غَنِيمَةً، سَأُدخِلُهُمُ الأرْضَ. وَسَيَعرِفُونَ الأرْضَ الَّتِي رَفَضْتُمُوها.

Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi spus că vor fi de jaf, îi voi duce în ţară şi astfel ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o.

32 أ مّا أنتُمْ، فَسَتَمُوتُونَ فِي هَذِهِ الصَّحْراءِ.

Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta.

33 « ‹سَيَكُونُ أبْناؤُكُمْ رُعاةً فِي الصَّحْراءِ لأرْبَعِينَ سَنَةً. سَيُعانُونَ بِسَبَبِ عَدَمِ أمانَتِكُمْ، إلَى أنْ تَسقُطَ جُثَثُكُمْ جَمِيعاً فِي الصَّحْراءِ.

Copiii voştri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani şi vor purta vina necredincioşiei voastre până când trupurile voastre îşi vor găsi sfârşitul în pustie.

34 س َتُعاقَبُونَ عَلَى خَطاياكُمْ لأرْبَعِينَ سَنَةً، بِحَسَبِ عَدَدِ الأيّامِ الَّتِي استَكشَفْتُمْ فِيها الأرْضَ: أربَعِينَ يَوماً، سَنَةً مُقابِلَ يَومٍ. فَتَعرِفُونَ عَاقِبَةَ الابْتِعادِ عَنِّي.›

După cum timp de patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veţi purta vina şi astfel veţi cunoaşte respingerea Mea.»

35 « أنا اللهَ تَكَلَّمْتُ، وَسَأفعَلُ ما تَكَلَّمْتُ بِهِ عَنْ هَذا الشَّعبِ الشِّرِّيرِ المُجتَمِعِ ضِدِّي. فَسَيَمُوتُونَ جَمِيعاً فِي الصَّحْراءِ.»

Eu, Domnul, am vorbit; cu siguranţă aşa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta îşi va găsi sfârşitul, aici va muri.“

36 و َكانَ مُوسَى قَدْ أرسَلَ رِجالاً لِيَستَكشِفُوا الأرْضَ. فَجَعَلُوا كُلَّ الشَّعبِ يَتَذَمَّرُ عَلَى مُوسَى عِندما رَجِعُوا بأخبارٍ مُحبِطَةٍ عَنِ الأرْضِ.

Bărbaţii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre ţară,

37 ه َؤُلاءِ الرِّجالُ الَّذِينَ رَجِعُوا بأخبارٍ مُحبِطَةٍ عَنِ الأرْضِ، ماتُوا بِوَباءٍ أرسَلَهُ اللهُ عَلَيهِمْ.

deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre ţară, au murit loviţi de o urgie înaintea Domnului.

38 ف َقَطْ يَشُوعُ بْنُ نُونَ وَكالِبُ بْنُ يَفُنَّةَ بَقِيا حَيَّيْنِ مِنْ ضِمنِ الرِّجالِ الَّذِينَ ذَهَبُوا لِيَستَكشِفُوا الأرْضَ. مُحاوَلَةٌ لِلذَّهابِ إلَى الأرْض

Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbaţii care se duseseră să iscodească ţara.

39 و َحِينَ تَكَلَّمَ مُوسَى بِهَذِهِ الكَلِماتِ لِكُلِّ بَني إسْرائِيلَ ناحَ الشَّعبُ كَثِيراً.

Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliţilor, poporul a fost cuprins de o mare jale.

40 و َنَهَضُوا فِي الصَّباحِ باكِراً، وَبَدَأُوا سَيرَهُمْ نَحوَ أعلَى مِنْطَقَةٍ فِي مِنْطَقَةِ التِّلالِ. وَقالُوا: «ها نَحنُ ذاهِبُونَ إلَى المَكانِ الَّذِي وَعَدَ اللهُ بِإعطائِهِ لَنا، فَإنَّنا أخطَأْنا إذْ تَذَمَّرْنا عَلَيهِ.»

Ei s-au trezit dis-de-dimineaţă şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: – Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul, căci ne-am dat seama că am păcătuit.

41 ح ِينَئِذٍ، قالَ مُوسَى لَهُمْ: «لِماذا تَعصُونَ أمرَ اللهِ ؟ لَنْ تَنجَحُوا فِي ما تَعمَلُونَ.

Dar Moise le-a zis: – De ce continuaţi să încălcaţi porunca Domnului ? Nu veţi reuşi.

42 ل ا تَصعَدُوا كَي لا يَهزِمَكُمْ أعداؤُكُمْ، لأنَّ اللهَ لَيسَ مَعَكُمْ.

Să nu vă urcaţi pentru că Domnul nu este cu voi şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri.

43 ل أنَّ العَمالِقَةَ وَالكَنعانِيِّينَ سَيَكُونُونَ هُناكَ وَيُقاوِمُونَكُمْ، وَسَتُقتَلُونَ فِي المَعرَكَةِ، لأنَّكُمْ لَسْتُمْ تَتْبَعُونَ اللهَ ، فاللهُ لَنْ يَكُونَ مَعَكُمْ.»

Amalekiţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea loviţi de sabie; fiindcă v-aţi abătut de la Domnul, El nu va fi cu voi.

44 ل َكِنَّهُمْ صَعِدُوا بِعِنادٍ إلَى أعلَى مَوقِعٍ فِي مِنْطَقَةِ التِّلالِ. أمّا صُندُوقُ عَهدِ اللهِ وَمُوسَى فَبَقِيا وَسَطَ المُخَيَّمِ.

Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălţimile muntelui, chiar dacă Moise şi Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra.

45 ف َنَزَلَ العَمالِقَةُ وَالكَنعانِيُّونَ الَّذِينَ كانُوا يَسكُنُونَ فِي تِلكَ التِّلالِ، وَهاجَمُوا بَنِي إسْرائِيلَ وَحَطَّمُوهُمْ طَوالَ الطَّرِيقِ حَتَّى حُرْمَةَ.

Atunci amalekiţii şi canaaniţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins şi i-au zdrobit până la Horma.