1 ر َنَّمَ داوُدُ كَلِماتِ هَذِهِ الأُنْشُودَةَ للهِ يَوْمَ أنْقَذَهُ اللهُ مِنْ شاوُلَ وَمِنْ جَمِيعِ أعْدائِهِ،

David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.

2 ف َقالَ: « اللهُ صَخْرَتِي وَحِصْنِي وَمُنْقِذِي الأمِيْنُ.

El a zis: „ Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!

3 ه ُوَ إلهِي، هُوَ الصَّخرَةُ الّتي ألتَجئُ إليها. اللهُ دِرعِي. قُوَّتُهُ تُنْقِذُني وَتَنْصُرُنِي. اللهُ مَلْجَأِي المُرْتَفِعُ، وَمَلاذِيَ الأمينُ، هُوَ مُنْقِذِي. يُنْقِذُني مِنَ الأعْداءِ العُنَفاءِ.

Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!

4 د َعَوْتُ الله الذي يَسْتَحِقُّ التَّسْبيحَ، فخَلَصْتُ مِنْ أعْدائي!

Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

5 « أحاطَتْ أمْواجُ المَوتِ بِي، وَهاجَمَتنِي سُيُولُ الهَلاكِ.

Mă înfăşuraseră valurile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii!

6 ح ِبالُ الهاوِيَةِ كُلُّها كانَتْ حَولِي. وَأفخاخُ المَوتِ مِنْ أمامِي.

Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

7 ف ي ضِيقي دَعَوتُ اللهَ ، دَعَوتُ إلهي. فسَمِعَ مِنْ هَيكَلِهِ صَوْتِي. وَدَخَل صُراخِي أُذُنَيْهِ.

Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.

8 ث مَّ اهْتزَّتِ الأرْضُ وَارْتَجَفَتْ! السَّماءُ تَحَرَّكَتْ وَارْتَجَّتْ، لأنَّهُ غَضِبَ!

Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlţâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

9 م ِنْ أنفِهِ خَرَجَ الدُّخانُ، ونارٌ مُشْتَعِلةٌ انْطَلَقَتْ مِنْ فَمِهِ، وَاتَّقَدَتْ مِنْها الجَمْرُ.

Fum se ridica din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

10 ش َقَّ اللهُ السماءَ! وَقَفَ فَوْقَ غَيْمَةٍ سَميكةٍ داكنةٍ!

A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

11 ك انَ يَطيرُ مُمتَطِياً مَلائِكَةَ الكَرُوبِيمَ المُحَلِّقةَ، وقدِ امْتطى الرّيحَ.

Călărea pe un heruvim şi zbura; plutea pe aripile vântului.

12 ل فَّ اللهُ الغيومَ الدّاكِنَةَ مِنْ حَولِهِ، كَما لَوْ كانَتْ خَيمَةً. جَمَعَ المِياهَ فِي الغُيومِ.

Întunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape şi nori deşi.

13 ا نطلقَتِ الجَمراتُ كَالفَحْمِ المُشْتَعِلِ من الضَّوْءِ السّاطِعِ مِنْ حَولِهِ!

Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.

14 أ رْعَدَ الله في السَّماءِ، وسمَّعَ العليُّ صوتَهُ.

Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul.

15 و َأطلَقَ سِهامَهُ وشتَّتَ العدوَّ. أرْسَلَ اللَّه بُرُوقَهُ، فَتفرَّقَ النّاسُ مُرْتَبِكِينَ وَفِي حَيرَةٍ.

A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani, a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă.

16 « تكَلَّمْتَ يا اللهُ بِقوَّةٍ، ومن فمِكَ هبَّتْ ريحٌ قويَّةٌ، فتراجَعَتِ المِياهُ، حَتَّى رأينا قَعْرَ البحرِ، وَأسُسَ الأرْضِ.

La mustrarea Domnului, la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

17 « مَدَّ ذِراعَهُ مِنْ عَليائِهِ، وَأمْسَكَ بِي، وَسَحَبَنِي مِنَ المِياهِ العَمِيقَةِ المُنْدَفِعةِ.

El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

18 خ لَّصَني مِنْ أعْدائِي الذينَ هُمْ أقْوَى مِنِّي. أنقذَني مِنْ مُبغِضِيَّ، فَقَدْ كانُوا أقَوَى مِنْ أنْ أُواجَهَهُمْ وَحدِي.

m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

19 و َقَعْتُ فِي مُصِيبَةٍ، وَهاجَمَنِي أعْدائِي، لَكِنَّ اللهَ سَنَدَنِي وَأعانَنِي.

Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

20 ا للهُ يُحِبُّني، لِذا أنْقَذَني، وَأخَذَنِي إلَى مَكانٍ أمِينٍ لا ضِيقَ فِيهِ.

El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine.

21 س َيكافئُنِي اللهُ لأنني فعَلْتُ الصّوابَ، لَمْ أقْتَرِفْ أيَّ خطأٍ، لِذا سَيَصْنَعُ الأشياءَ الحَسَنَةَ لي.

Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

22 ل أنْني مَشَيتُ فِي سُبُلِ اللهِ ، وَلَمْ أُخْطِئْ إلَى إلَهِي كَالأشرارِ.

căci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu;

23 أ ذكُرُ دائِماً شرائعَهُ وَأتأمَّلُ بها، وَلا أحِيدُ عَنها!

toate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu m-am depărtat de hotărârile Lui;

24 أ بقى أمِيناً لَهُ، وَأحفظ نفسي نَقِيّاً بِلا إثْمٍ أمامَهُ.

am fost fără pată înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

25 ل ذا، سيُكافِئُنِي اللهُ حَسَبَ بِرِّي وَصلاحِي، بحسبِ الصَّلاحِ الَّذِي يَرانِي أعْمَلُهُ.

Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mea înaintea ochilor Săi.

26 « تُظهِرُ أمانَتَكَ لِلأمَناءِ، وَصَلاحَكَ لِلصّالِحِينَ.

Cu cel credincios, Tu Te arăţi credincios, cu cel drept, Tu Te arăţi drept;

27 ت ُظْهِرُ نَقاءَكَ مَعَ الأنْقِياءِ. وَتُظْهِرُ حِيَلَكَ مَعَ المُنْحَرِفِينَ.

cu cel curat, Tu Te arăţi curat, dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.

28 ت ُساعِدُ المُتواضِعينَ يا الله. لَكِنَّكَ تَجلُبُ العارَ عَلَى المُتفاخِرينَ.

Tu mântuieşti poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.

29 أ نْتَ مِصْباحِي يا اللهُ ، اللهُ يُضيءُ الظُّلْمَةَ مِنْ حَولي.

Tu eşti candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul.

30 ب مَعُونَتِكَ أدُوسُ جُيُوشاً. بمَعُونَةِ اللهِ، أتَسَلَّقُ جُدْرانَ العَدُوِّ.

Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31 « طَريقُ اللهِ كامِلٌ. كَلِمَةُ الله اجتازَتْ كَلَّ امْتِحانٍ. هُوَ تُرْسٌ لِمَنْ يَحتَمُونَ بِهِ.

Cât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.

32 م ا مِنْ إلهٍ غَيْرُ اللهِ ، وَما مِنْ صَخْرَةٍ سِواه.

Cine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33 ا للهُ حِصْنِيَ المَنِيْعُ. يُساعِدُ الأنقياءَ ليسلُكوا الدرب الصحيح،

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mi-a făcut desăvârşită calea.

34 ي ُساعِدُنِي فأعْدوَ سَريعاً كَالغَزالِ! يُبْقيني فوقَ المشارِفِ.

El mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

35 ي ُدَرِّبني لِشَنِّ الحَرْبِ، فتُطلِقَ ذِراعَيَّ سهاماً قَويَّةً.

Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

36 « أنْتَ حَمَيتَني يا اللهُ جَعَلْتَنِي عَظيماً، وساعَدْتَني لأهزِمَ عَدوّي.

Tu îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajutorul Tău mă face mare.

37 ت مْنحني قُوَّةً في رِجليَّ وكاحِليَّ فأمشِيَ سريعاً من غيرِ أنْ أتَعَثَّرَ.

Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

38 أ ريدُ أنْ أُطارِدَ أعدائي، حَتَّى أُهلِكُهُمْ! وَلَنْ أعُودَ حَتَّى ينتهيَ أمْرُهُم!

Îmi urmăresc duşmanii şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

39 أ هلَكْتُ أعْدائيَ. هَزَمتُهُم! وَلَنْ يَنْهَضُوا بَعْدَ اليَوْمِ. سَقَطَ أعدائي عِنْدَ قَدَميَّ.

Îi distrug şi îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.

40 « شَدَّدْتَنِي في المَعْرَكَةِ، وَجَعَلْتَ أعدائي يَنْهارُون أمامِي.

Tu mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

41 م َنَحْتَنِي الفُرْصَةَ لأنالَ مِنْ عَدُوّي، وَأهزِمَ الذِي يَكْرَهُنِي.

Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.

42 ص َرَخَ أعْدائِي طَلَباً لِلْمُساعَدَةِ، لَكِنَّ ما مِنْ أحَدٍ ليُنْقِذَهُمْ. بَلْ وَنَظَروا إلَى اللهِ ، لَكِنَّهُ لَمْ يَسْتَجِبْ لَهُمْ.

Ei se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăveşte, strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

43 ق َطَّعْتُ أعدائي، فَصارُوا كَالتُّرابِ عَلَى الأرْضِ. سَحقْتُ أعْدائي وَدُسْتُهُمْ، كَما أدُوسُ الوَحلَ فِي الشَّوارِعِ.

Îi pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe uliţe îi zdrobesc, îi strivesc.

44 « أنْتَ أنْقَذْتني مِنْ مُؤامَراتِ شَعبِي ضِدِّي. أبْقَيْتَ عَلَيَّ حاكِماً عَلَى تِلْكَ الأُمَمِ. يَخدُمُني أُناسٌ لَمْ أعْرِفْهُمُ!

Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

45 ي َتَذَلَّلُ أمامِي أُناسٌ مِنْ بِلادٍ أُخْرَى! يُسْرِعُونَ إلَى طاعَتِي فَورَ سَماعِ أمرِي.

Fiii străinului mă linguşesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46 أ ولَئِكَ الغُرَباءُ يَرْتَعِدُونَ خَوْفاً. يَخْرُجُونَ مِنْ مَخابِئِهِمْ وهُم يَرْتَجِفونَ مِنَ الخَوْفِ.

Fiii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

47 « اللهُ هُوَ الحَيُّ! أمَجِّدُ صَخْرَتِي. اللهُ عظيمٌ. هُوَ الصَّخرَةُ التي تُنْقِذُني.

Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48 ه ُوَ اللهُ الذِي، من أجلي، عاقَبَ أعْدائِي جَعَلَ الشُّعوبَ تَخْضَعُ لِحُكمْي.

Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

49 « مِنْ أعْدائِي خَلَّصْتَني! ساعَدْتَني عَلَى هَزِيمَةِ مَنْ وَقَفُوا ضِدِّي. أنقَذْتَنِي مِنَ عَديمي الرَّحمَةِ!

Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.

50 ل ذا أُمَجِّدُكَ وَسَطَ الأُمَمِ يا اللهُ. لذا أنْشِدُ لاسْمِكَ الأناشِيْدَ.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

51 « يُعيْنُ اللهُ مَلِكَهُ ليَفوزَ بِمَعارِكَ كَثيرةٍ! يُظْهِرُ اللهُ حُبَّهُ وَإحْسانَهُ لملِكِهِ الَّذِي مَسَحَهُ. لداوُدَ وَنَسلِهِ إلَى الأبدِ.»

El dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.“