1 ا للهُ يَحتَقِرُ المِيزانَ المَغشُوشَ، وَيَفرَحُ بِمَنْ يَزِنُ بِالعَدلِ.

Cumpăna înşelătoare este o urâciune înaintea Domnului, dar greutăţile corecte Îi sunt plăcute.

2 ع ِندَما تَأتِي الكِبرِياءُ، يَأتِي مَعَها العارُ، وَمَعِ التَّواضُعِ تَأْتِي الحِكْمَةُ.

Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

3 ن َزاهَةُ المُستَقِيمِينَ تَقُودُهُمْ، أمّا انْحِرافُ المُخادِعِ فَيُدَمِّرُهُ.

Integritatea celor drepţi îi conduce, dar perfidia celor necredincioşi îi distruge.

4 ا لغِنى لا يَنفَعُ فِي يَومِ الغَضَبِ، لَكِنَّ البِرَّ يُنقِذُ مِنَ المَوتِ.

Bogăţia nu este de nici un folos în ziua mâniei, dar dreptatea salvează de la moarte.

5 ا لبِرُّ يُسَهِّلُ طَرِيقَ الرَّجُلِ البارِّ، وَأمّا الشِّرِّيرُ فَسَيَسقُطُ بِشَرِّهِ.

Dreptatea celui nevinovat îi netezeşte calea, dar cel rău este învins de însăşi răutatea lui.

6 ب ِرُّ المُستَقِيمِ يُنقِذُهُ، أمّا الغادِرونَ فيَقَعُونَ فِي فَخِّ رَغباتِهِمْ.

Dreptatea celor cinstiţi îi salvează, dar cei răi sunt prinşi de dorinţele lor rele.

7 ع ِندَما يَمُوتُ الشِّرِّيرُ فَإنَّ رَجاءَهُ يَمُوتُ، ولا تتحقَّقُ أمانِيهُ.

Când moare cel rău, îi piere speranţa, iar nădejdea tăriei lor este nimicită.

8 ا لبارُّ يَنجُو مِنَ المَشاكِلِ، وَالشِّرِّيرُ يَقَعُ فِيها عِوَضاً عَنْهُ.

Cel drept este eliberat din necaz, dar cel rău îi ia locul.

9 ا لشِّرِّيرُ يُدَمِّرُ جارَهُ بِكَلامِهِ، وَبِالمَعرِفَةِ يَنجُو البارُّ.

Cel lipsit de evlavie îşi distruge semenul cu gura, dar cei drepţi sunt izbăviţi prin cunoştinţă.

10 ي َفرَحُ سُكّانُ المَدِينَةِ عِندَما يَنجَحُ البارُّ، وَيَبتَهِجُونَ عِندَما يَمُوتُ الشِّرِّيرُ.

Când le merge bine celor drepţi, cetatea se bucură, iar când pier cei răi, se aud strigăte de veselie.

11 ب ِبَرَكَةِ البارِّ تَتَمَجَّدُ المَدِينَةُ، وَتُخرَبُ بِكَلامِ الشِّرِّيرِ.

O cetate este elogiată datorită binecuvântării celor drepţi, dar gura celor răi îi aduce ruinarea.

12 م َنْ يَحتَقِرُ جارَهُ لا يَفهَمُ، وَالعاقِلُ يَبقَى صامِتاً.

Cel fără minte îşi dispreţuieşte semenul, dar omul care are pricepere îşi ţine gura.

13 ا لنَّمّامُ يُفشِي السِّرَّ، وَالأمِينُ يُبقِي الأمرَ سِرّاً.

Cel ce umblă cu bârfe dezvăluie gânduri tainice, dar cel demn de încredere păstrează secretele.

14 ب ِدُونِ قِيادَةِ الحِكْمَةِ يَسقُطُ الشَّعبُ، أمّا النَّجاةُ فَبِكَثرَةِ المُشِيرِينَ.

Poporul piere din lipsă de îndrumare, dar numărul mare de sfetnici aduce victorie.

15 م َنْ يَكفَلْ غَرِيباً يَتَألَّمْ، وَمَنْ يَرفُضْ ذَلِكَ يَنجُ.

Cine girează pentru un străin va suferi, dar cine refuză să se ofere garant este în siguranţă.

16 ا لمَرأةُ الكَريمَةُ تَنالُ كَرامَةً، وَالرِّجالُ العُدوانِيُونَ يَنالُونَ غِنَىً بِلا كَرامَةٍ.

O femeie plăcută câştigă respect, dar cei nemiloşi câştigă doar bogăţie.

17 ا لرَّحِيمُ وَاللَّطِيفُ يَنفَعُ نَفسَهُ، أمّا الرَّجُلُ القاسِي فَيُؤْذِي نَفسَهُ.

Omul milostiv îşi face bine lui însuşi, dar cel nemilos îşi aduce asupra lui necazuri.

18 ا لشِّرِّيرُ لا يَرْبَحُ شَيئاً حَقِيقِيّاً، أمّا الَّذِي يَبذُرُ البِرُّ فَينالُ مُكافَأةً حَقِيقِيَّةً.

Cel rău obţine un câştig înşelător, dar cel ce seamănă dreptatea primeşte o adevărată plată.

19 ا لثّابِتُ فِي البِرِّ يُعطَى حَياةً أطوَلَ، وَالَّذِي يَتبَعُ الشَّرَّ سَيَمُوتُ.

Adevărata dreptate conduce la viaţă, dar cel care urmăreşte răul merge spre propria lui moarte.

20 ا للهُ يَكرَهُ النّاسَ الَّذِينَ يُفَكِّرُونَ بِأفكارٍ شِرِّيرَةٍ، وَيَقبَلُ الَّذِينَ يَعِيشُونَ بِاسْتَقامَةٍ.

Cei cu inima înşelătoare sunt o urâciune înaintea Domnului dar cei integri în căile lor Îi sunt plăcuţi.

21 ا لأشرارُ سَيُعاقَبُونَ لا مَحالَةَ، أمّا الأبرارُ وَأبناؤُهُمْ فَسَينْجُونَ.

În mod sigur, cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar cei ce sunt drepţi vor fi salvaţi.

22 ا لمَرأةُ الجَمِيلَةُ الحَمقاءُ، تُشبِهُ الخاتَمَ الذَّهَبِيَّ فِي أنْفِ الخِنْزِيرِ.

Ca un inel de aur în râtul unui porc, aşa este o femeie frumoasă, dar lipsită de discernământ.

23 ر َغبَةُ البارِّ هِيَ لِلخَيرِ، أمّا الأشرارُ فَرَجاؤُهُمْ يُؤَدِّي إلَى الغَيظِ.

Dorinţa celor drepţi este numai spre bine, dar speranţa celor răi numai spre mânie.

24 ه ُناكَ مَنْ يُعطِي بِسَخاءٍ فَيَزدادُ، وَهُناكَ مَنْ يُصبِحُ فَقِيراً لِأنَّهُ لا يُعطِي كَما يَنْبَغِي.

Unul dă cu mână largă şi obţine mai mult, iar altul, care este zgârcit, sărăceşte.

25 ا لكَرِيمُ سَيُصبِحُ غَنِيّاً، وَمَنْ يُعِينُ غَيرَهُ هُوَ أيضاً سَيُعانُ.

Sufletul generos va fi săturat din belşug şi cel ce udă pe alţii va fi el însuşi udat.

26 ي َكرَهُ النّاسُ مَنْ يَحْتَكِرُ القَمْحَ، وَيُبارِكُونَ مَنْ يَبِيعُهُ.

Cine păstrează grâul este blestemat de popor, dar cine-l vinde va fi încoronat cu binecuvântări.

27 م َنْ يُكافِحْ مِنْ أجلِ الخَيرِ يَجِدِ البَرَكَةَ، أمّا الباحِثُ عَنِ الشَّرِّ فَالشَّرُّ سَيَأْتِيهِ.

Cine caută binele găseşte bunăvoinţă, dar răul vine peste cel care-l caută.

28 م َنْ يَعتَمِدْ عَلَى غِناهُ يَسقُطْ، أمّا البارُّ فَسَيُشرِقُ مِثلَ وَرَقَةٍ خَضراءَ.

Cine se încrede în bogăţiile lui va da greş, dar cei drepţi vor înmuguri ca frunzişul.

29 م َنْ يُسِيءْ إلَى عائِلَتِهِ لا يَحصُلَ عَلَى شَيءٍ، وَالأحْمَقُ يَصِيرُ عَبداً لِلحَكِيمِ.

Cine aduce necazuri asupra familiei lui va moşteni vânt, iar cel prost va fi slujitorul celui înţelept.

30 ث َمَرُ البارِّ مِثلُ شَجَرَةٍ تُعطِي الحَياةَ، وَالذي يُنْقِذُ النّاسَ بِهَذا الثَّمَرِ حَكِيمٌ.

Rodul celui drept este un pom de viaţă şi cel înţelept câştigă suflete.

31 إ نْ كانَ البارُّ يَأخُذُ أُجرَةً عَلَى الأرْضِ، فَبالأَولَى الشِّرِّيرُ وَالخاطئُ.

Dacă cel drept este pedepsit pe pământ, cu atât mai mult cel lipsit de evlavie şi păcătos.