1 ل ُقمَةُ خُبزٍ يابِسَةٍ وَمَعَها سَلامٌ خَيرٌ مِنْ بَيتٍ مَلِيئٍ بِالطَّعامِ وَفِيهِ خِصامٌ.

Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte, decât o casă plină de petreceri şi cu ceartă.

2 ا لعَبدُ الحَكِيمُ يَتَسَّيَدُ عَلَى الابنِ المُخْزِي، وَيَتَقاسَمُ المِيراثَ مَعَ الإخوَةِ.

Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.

3 ا لنَّارُ تَفحَصُ الفِضَّةَ وَالذَّهَبَ، أمّا فاحِصُ القُلُوبِ فَهُوَ اللهُ.

Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează inima este Domnul.

4 ا لشِّرِّيرُ يُصْغِي إلَى الأفكارِ الشِّرِّيرَةِ، وَالْكَذّابُونَ يَنطِقُونَ بِالكَلامِ المُدّمِّرِ.

Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.

5 م َنْ يَسْخَرُ بِالفَقِيرِ يُهِينُ خالِقَهُ، وَمَنْ يَفرَحُ بِمِحنَةِ غَيرِهِ لَنْ يُفلِتَ مِنَ العِقابِ.

Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

6 ا لأحفادُ تاجٌ لِلرَّجُلِ العَجُوزِ، وَالأبناءُ يَفتَخِرُونَ بِأبِيهِمْ.

Nepoţii sunt cununa bătrânilor, iar părinţii sunt slava copiilor lor.

7 ا لكَلامُ البَلِيغُ لا يُناسِبُ الأحْمَقَ، فَكَمْ بِالحَرِي الكَلامُ المُخادِعُ لِلرَّجُلِ النَّبِيلِ.

Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.

8 ق َدْ تَبدُو الرِّشوَةُ كَالسِّحْرِ فِي نَظَرِ مَنْ يُعطِيها، فَهِيَ تَنجَحُ فِي أيِّ مَكانٍ يَضَعُها.

Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă; orice face, el reuşeşte.

9 ا لمُسامَحَةُ تُعَزِّزُ الصَّداقَةَ، وَالتَّذكيرُ بِالخَطَأِ يُفَرِّقُ بَيْنَ الأصْدِقاءِ.

Cine acoperă o jignire caută dragostea, dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

10 ا لتَّوبِيخُ يُؤَثِّرُ فِي الفَهِيمِ أكثَرَ مِنْ مِئَةِ جَلْدَةٍ فِي الأحْمَقِ.

O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput decât o sută de lovituri pe cel prost.

11 ا لشِّرِّيرُ يَسعَى إلَى الخَطايا، فَيُرسَلُ رَسُولٌ قاسٍ ضِدَّهُ.

Cel rău este înclinat doar spre revoltă; un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12 أ نْ تُقابِلَ دُبَّةً غاضِبَةً فَقَدَتْ أولادَها، خَيرٌ مِنْ أنْ تُقابِلَ غَبِيّاً فِي وَقْتِ غَبائِهِ.

Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei, decât un prost în nesăbuinţa lui.

13 إ ذا جازَى أحَدُهُمُ الخَيرَ بِشَرٍّ، فَإنَّ الشَّرَّ لَنْ يُفارِقَ بَيتَهُ.

Dacă un om întoarce rău pentru bine, nici răul nu-i va părăsi casa.

14 ب ِدايَةُ الخِصامِ مِثلُ رَشِّ الماءِ، فَأوقِفِ الخِصامَ قَبلَ أنْ يَنفَجِرَ.

Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă; de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!

15 ا للهُ يَكرَهُ مَنْ يُبَرِّئُ المُذْنِبَ، وَمَنْ يَحكُمُ عَلَى البَرِيءَ.

Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

16 م ا فائِدَةُ المالِ فِي يَدِ الأحْمَقِ؟ أيَستَطِيعُ شِراءَ الحِكْمَةِ وَهُوَ لا يَرغَبُ فِيها؟

Ce folos au banii în mâna celui prost? Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …

17 ا لصِّديقُ يُحِبُّ كُلَّ الوَقتِ، وَالأخُ يُولَدُ لِيَومِ المِحنَةِ.

Prietenul iubeşte oricând, iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

18 ع َدِيمُ الفَهْمِ يَعقِدُ صَفقَةً وَيَكْفَلُ دَينَ شَخْصٍ آخَرَ.

Omul nechibzuit dă garanţie şi girează pentru semenul său.

19 م َنْ يُحِبُّ النِّزاعَ يُحِبُّ الخَطِيَّةَ، وَمَنْ يَتَفاخَرُ بِنَفسِهِ يَبحَثُ عَنِ السُّقُوطِ.

Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul; cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.

20 م َنْ يُفَكِّرُ بِالشَّرِّ لَنْ يَنجَحَ أبَداً، وَمَنْ يُخادِعُ فِي كَلامِهِ سَيَقَعُ فِي الضِّيقِ.

Cel cu inima necinstită nu are parte de bine şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.

21 م َنْ لَهُ وَلَدٌ جاهِلٌ يَعِيشُ بِحَسْرَةٍ، وَلا يَفرَحُ أبُو الأحْمَقِ.

Cine naşte un prost va avea întristare şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

22 ا لفَرَحُ مِنَ القَلبِ دواءٌ شافٍ، وَالرُّوحُ الحَزِينةُ تُسَبِّبُ المَرَضَ.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

23 ا لشِّرِّيرُ يَأخُذُ الرِّشوَةَ فِي السِّرِّ، لِيَحْرِفَ سَيرَ العَدالَةِ.

Cel rău acceptă mita pe ascuns, ca să corupă căile dreptăţii.

24 ا لبَصِيرُ يَنظُرُ إلَى الحِكْمَةِ دائِماً، أمّا الأحْمَقُ فَعَيناهُ تَتُوهانِ فِي آخِرِ الدُّنيا.

Înţelepciunea este înaintea omului priceput, dar ochii prostului o caută la capătul pământului.

25 ا لابنُ الأحْمَقُ يُسَبِّبُ الحُزْنَ لأبِيهِ، وَيُسَبِّبُ المَرارَةَ لأُمِّهِ.

Un fiu prost aduce întristare tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

26 ل َيسَ جَيِّداً أنْ تُعاقِبَ البَرِيءَ، وَلا أنْ تَضرِبَ النَّزِيهَ بِسَبَبِ أمانَتِهِ.

Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat, nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

27 ا لذَّكِيُّ لا يَتَكَلَّمُ كَثِيراً، وَالبَصِيرُ يَضبُطُ نَفسَهُ.

Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele şi cel înţelept are un duh calm.

28 ح َتَّى الأحْمَقُ يُعتَبَرُ حَكِيماً إذا صَمَتَ، وَإذا أحكَمَ إغلاقَ فَمِهِ فَسَيَبدُو ذَكِيّاً.

Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace şi priceput dacă-şi ţine gura.