ﺃﺷﻌﻴﺎء 42 ~ Isaia 42

picture

1 « ها هُوَ عَبدِي الَّذِي أرفَعُهُ، مُختارِي الَّذِي فَرِحَتْ بِهِ نَفسِي. وَضَعتُ رُوحِي عَلَيهِ، وَهُوَ سَيَأتِي بِالعَدلِ لِلأُمَمِ.

Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va arăta neamurilor dreptatea.

2 ل َنْ يَصرُخَ وَلَنْ يَرفَعَ صَوتَهُ، وَلَنْ يُسمَعَ صَوتُهُ فِي الشَّوارِعِ.

Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe drum.

3 ل َنْ يَكسِرَ قَصَبَةً مَرضُوضَةً، وَلَنْ يُطفِئَ لَهَباً ضَعِيفاً. وَسَيَأتِي بِالعَدلِ فِعلاً.

Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioşie va aduce dreptatea.

4 ل َنْ يَضعُفَ أوْ يَنكَسِرَ حَتَّى يَأتِيَ بِالعَدلِ إلَى الأرْضِ. وَسَتَنتَظِرُ الجُزُرُ وَالشَّواطِئُ تَعلِيمَهُ.» مَجدُ الله

El nu va slăbi, nici nu se va descuraja până nu va aşeza dreptatea pe pământ. Şi în Legea Lui vor nădăjdui ţinuturile de lângă mare!»

5 ه َذا هُوَ كَلامُ اللهِ الَّذِي خَلَقَ السَّماواتِ وَنَشَرَها، وَالَّذِي بَسَطَ الأرْضَ وَما يَخرُجُ مِنها، الَّذِي يُعطِي نَسَمَةَ حَياةٍ لِلنّاسِ عَلَيها، وَرُوحاً لِلَّذِينَ يَسِيرُونَ فِيها:

Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul Care a creat cerurile şi le-a întins, Care a desfăşurat pământul împreună cu resursele lui, Care dă suflare oamenilor de pe el şi suflet celor ce umblă pe el:

6 « أنا اللهَ دَعَوتُكَ لِلبِرِّ. أمسَكتُ بِيَدِكَ، وَحَفِظتُكَ، وَجَعَلْتُكَ وَسِيطَ عَهدٍ مَعَ النّاسِ وَنُوراً لِلأُمَمِ،

«Eu, Domnul, Te-am chemat prin dreptate. Te voi ţine bine de mână; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor şi o lumină pentru neamuri,

7 ل ِتَفتَحَ عُيُونَ العُمِي، وَتُخرِجَ الأسرَى مِنَ الحَبسِ. لِتُخرِجَ الجالِسِينَ فِي الظُّلمَةِ مِنَ السِّجنِ.

ca să deschizi ochii orbilor, să eliberezi pe prizonieri din captivitate şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric.

8 « أنا يهوه وَهَذا هُوَ اسْمِي. لَنْ أُعطِيَ مَجدِيَ لآخَرَ، وَلا كَرامَتِي لِلأوثانِ.

Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!

9 ا لأُمُورُ الأُولَى الَّتِي أخبَرتُ بِها قَدْ حَدَثَتْ، وَها أنا الآنَ أُخبِرُ بِأُمُورٍ جَدِيدَةٍ. فَقَبلَ حُدُوثِها أُخبِرُكُمْ بِها.» تَرنِيمَةُ تَسبِيحٍ لله

Iată! Cele dintâi lucruri s-au împlinit şi acum vestesc altele noi; înainte să se împlinească vi le fac cunoscute.» Un cântec de laudă Domnului

10 ر َنِّمُوا للهِ تَرنِيمَةً جَدِيدَةً، غَنُّوا بِتَسبِيحِهِ مِنْ أقاصِي الأرْضِ. سَبِّحُوهُ يا مَلّاحِي البَحرِ، وَيا كُلَّ حَيواناتِ البَحرِ. سَبِّحِيهِ أيَّتُها الجُزُرُ وَالشَّواطِئُ، وَيا كُلَّ السّاكِنِينَ فِيها.

Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi-I laudele de la marginile pământului, voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea, ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor!

11 ل ِتَرفَعِ الصَّحراءُ وَمُدُنُها أصواتَ تَسبِيحِهِ، وَالسّاحاتُ الَّتِي تَسكُنُها عَشِيرَةُ قِيدارَ. لِيَهتِفْ سُكّانُ مَدِينَةِ سالِعَ بِفَرَحٍ. لِيَهتِفُوا مِنْ قِمَمِ الجِبالِ.

Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei, aşezările locuite de Chedar! Să strige de bucurie locuitorii din Sela, să strige de pe vârfurile munţilor!

12 ل ِيُعطُوا اللهَ مَجداً. وَلِتُسَبِّحهُ الجُزُرُ وَالشَّواطِئُ.

Să-L slăvească pe Domnul şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare!

13 س َيَخرُجُ اللهُ كَرَجُلٍ قَوِيٍّ لِلحَربِ، وَكَمُحارِبٍ استَيقَظَ غَضَبُهُ. يَهتِفُ وَيَصرُخُ، وَيُظهِرُ قُوَّتَهُ عَلَى أعدائِهِ. صَبرُ الله

Domnul mărşăluieşte ca un viteaz; asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna: strigă, scoate un strigăt de luptă şi triumfă asupra duşmanilor săi.

14 ص َمَتُّ لِزَمَنٍ طَوِيلٍ، سَكَتُّ وَضَبَطتُ نَفسِي. أمّا الآنَ فَسَأصِيحُ كامرَأةٍ تَلِدُ، سَألهَثُ وَأنفُخُ.

«Am tăcut pentru multă vreme, am păstrat tăcerea şi am rămas retras, dar acum, ca o femeie care naşte, voi geme, voi gâfâi şi voi icni.

15 س َأُحَطِّمُ الجِبالَ وَالتِّلالَ، وَسَأُجَفِّفُ كُلَّ نَباتاتِها. سَأُحَوِّلُ الأنهارَ إلَى أرْضٍ جافَّةٍ، وَسَأُجَفِّفُ البِرَكَ.

Voi pustii munţii şi dealurile, le voi usca toată verdeaţa! Voi preface râurile în uscat şi voi seca iazurile!

16 س َأقُودُ العُميانَ فِي طَرِيقٍ لَمْ يَعرِفُوهُ مِنْ قَبلُ، وَفِي مَسالِكَ لَمْ يَعرِفُوها. سَأُحَوِّلُ الظُّلمَةَ أمامَهُمْ إلَى نُورٍ، وَالأماكِنَ الوَعِرَةَ إلَى أرْضٍ سَهلَةٍ. سَأعمَلُ هَذِا وَلَنْ أترُكَهُمْ.

Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe cărări neştiute de ei îi voi conduce! Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină, iar povârnişurile în teren neted! Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei; nu-i voi părăsi!

17 أ مّا المُتَّكِلُونَ عَلَى التَّماثِيلِ الَّذِينَ يَقُولُونَ لِلأوثانِ: «أنتِ آلِهَتُنا،» فَسَيُخذَلُونَ وَسَيَخجَلُونَ. عَبدُ يهوه

Dar cei ce se încred în idoli, cei ce zic chipurilor cioplite: ‘Voi sunteţi zeii noştri!’ vor fi alungaţi, acoperiţi de ruşine. Neascultarea lui Israel

18 « اسْتَمِعُوا يا أيُّها الصُّمُّ، وَيا أيُّها العُمِي انظُرُوا وَأبصِرُوا.

Ascultaţi, surzilor! Priviţi, orbilor, şi vedeţi!

19 ه َلْ مِنْ أعمَى مِثلَ عَبدِي؟ هَلْ مِنْ أصَمَّ مِثلَ رَسُولِي الَّذِي أُرسَلتُهُ؟ هَلْ مِنْ أعمَى كَحَلِيفي! هَلْ مِنْ أعمَى كَعَبدِ يَهوه؟

Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca mesagerul pe care l-am trimis? Cine este orb ca cel dedicat Mie, orb ca robul Domnului ?

20 ر َأيتَ أُمُوراً كَثِيرَةً، وَلَكِنَّكَ لَمْ تَحفَظها. أُذُنُهُ مَفتُوحَةٌ، وَلَكِنَّهُ لا يَسمَعُ.»

Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă; auzi bine, dar nu asculţi cu adevărat.»

21 ي ُسَرَّ اللهُ بِصَلاحِ شَعبِهِ، إذْ يُعَظِّمُ الشَّرِيعَةَ وَيُكْرِمُها.

Domnul a dorit, în numele dreptăţii Sale, să-Şi înalţe Legea şi s-o facă glorioasă.

22 ل َكِنَّ هَذا الشَّعبَ سُرِقَ وَنُهِبَ. كُلُّهُمُ اصطِيدُوا فِي الحُفَرِ، وَوِضِعُوا فِي السُّجُونِ. حُمِلُوا كَغَنائِمِ الحَرْبِ، وَلَيسَ مَنْ يُنقِذُهُمْ. سُلِبَتْ أمْوالُهُمْ، وَلَيسَ مَنْ يَقُولُ: «أرْجِعْها.»

Dar acest popor este prădat şi jefuit; prinşi în capcană în gropi sunt cu toţii şi ascunşi în temniţe; au devenit o pradă pe care nu este nimeni s-o scape, ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: «Dă-l înapoi!»

23 م َنْ مِنكُمْ سَيَستَمِعُ إلَى هَذا؟ وَمَنْ سَيُصغِي وَيَستَمِعُ فِي المُستَقبَلِ؟

Cine dintre voi însă învaţă din lucrurile acestea? Sau cine ia seama la cele ce stau să se împlinească?

24 م َنِ الَّذِي سَلَّمَ يَعقُوبَ لِلنّاهِبِينَ، وَإسْرائِيلَ لِلُّصُوصِ؟ ألَيسَ اللهُ مَنْ عَمِلَ هَذا، إذْ أخطأوا إلَيهِ، وَرَفَضُوا السَّيرِ فِي طُرُقِهِ، وَلَمْ يُطِيعُوا شَرِيعَتَهُ؟

Cine l-a dat pe Iacov pradă tâlharilor şi pe Israel pe mâna jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia am păcătuit? Ei n-au vrut să umble pe căile Lui, nici să se supună Legii Lui.

25 ل ِذَلِكَ سَكَبَ عَلَيهِمْ غَضَبَهُ وَحَرباً شَدِيدَةً. وَاشتَعَلَتْ نارٌ مِنْ حَولِهِمْ. لَكِنَّهُمْ لَمْ يُدْرِكُوا. أحرَقَتْهُمُ النّارُ، لَكِنَّهُمْ لَمْ يَتَعَلَّمُوا شَيئاً.

De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui şi ferocitatea războiului; i-a înconjurat cu flăcări, dar tot n-au înţeles; i-a mistuit, dar tot n-au luat în seamă