1 E ste es Mi Siervo, a quien Yo sostengo, Mi escogido, en quien Mi alma se complace. He puesto Mi Espíritu sobre El; El traerá justicia a las naciones.

Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va arăta neamurilor dreptatea.

2 N o clamará ni alzará Su voz, Ni hará oír Su voz en la calle.

Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe drum.

3 N o quebrará la caña cascada, Ni apagará la mecha que casi no arde; Con fidelidad traerá justicia.

Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioşie va aduce dreptatea.

4 N o se desanimará ni desfallecerá Hasta que haya establecido en la tierra la justicia. Su ley (instrucción) esperarán las costas.

El nu va slăbi, nici nu se va descuraja până nu va aşeza dreptatea pe pământ. Şi în Legea Lui vor nădăjdui ţinuturile de lângă mare!»

5 A sí dice Dios el Señor, Que crea los cielos y los extiende, Que afirma la tierra y lo que de ella brota, Que da aliento al pueblo que hay en ella, Y espíritu a los que por ella andan:

Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul Care a creat cerurile şi le-a întins, Care a desfăşurat pământul împreună cu resursele lui, Care dă suflare oamenilor de pe el şi suflet celor ce umblă pe el:

6 “ Yo soy el Señor, en justicia te he llamado. Te sostendré por la mano y por ti velaré, Y te pondré como pacto para el pueblo, Como luz para las naciones,

«Eu, Domnul, Te-am chemat prin dreptate. Te voi ţine bine de mână; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor şi o lumină pentru neamuri,

7 P ara que abras los ojos a los ciegos, Para que saques de la cárcel a los presos, Y de la prisión a los que moran en tinieblas.

ca să deschizi ochii orbilor, să eliberezi pe prizonieri din captivitate şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric.

8 Y o soy el Señor, ése es Mi nombre; Mi gloria a otro no daré, Ni Mi alabanza a imágenes talladas.

Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!

9 L as cosas anteriores ya se han cumplido, Y Yo anuncio cosas nuevas; Antes que sucedan, se las anuncio.” Canto Triunfal

Iată! Cele dintâi lucruri s-au împlinit şi acum vestesc altele noi; înainte să se împlinească vi le fac cunoscute.» Un cântec de laudă Domnului

10 C anten al Señor un cántico nuevo, Canten Su alabanza desde los confines de la tierra, Los que descienden al mar y cuanto hay en él, Las islas y sus moradores.

Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi-I laudele de la marginile pământului, voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea, ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor!

11 L evanten la voz el desierto y sus ciudades, Las aldeas donde habita Cedar. Canten de júbilo los habitantes de Sela, Desde las cimas de los montes griten de alegría.

Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei, aşezările locuite de Chedar! Să strige de bucurie locuitorii din Sela, să strige de pe vârfurile munţilor!

12 D en gloria al Señor, Y proclamen en las costas Su alabanza.

Să-L slăvească pe Domnul şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare!

13 E l Señor como guerrero saldrá, Como hombre de guerra despertará Su celo. Gritará, sí, lanzará un grito de guerra, Contra Sus enemigos prevalecerá.

Domnul mărşăluieşte ca un viteaz; asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna: strigă, scoate un strigăt de luptă şi triumfă asupra duşmanilor săi.

14 P or mucho tiempo he guardado silencio, He estado callado y Me he contenido. Pero ahora grito como mujer de parto, Resuello y jadeo a la vez.

«Am tăcut pentru multă vreme, am păstrat tăcerea şi am rămas retras, dar acum, ca o femeie care naşte, voi geme, voi gâfâi şi voi icni.

15 A solaré montes y collados, Y secaré toda su vegetación. Convertiré los ríos en islas, Y las lagunas secaré.

Voi pustii munţii şi dealurile, le voi usca toată verdeaţa! Voi preface râurile în uscat şi voi seca iazurile!

16 C onduciré a los ciegos por un camino que no conocen, Por sendas que no conocen los guiaré; Cambiaré delante de ellos las tinieblas en luz Y lo escabroso en llanura. Estas cosas haré, Y no las dejaré sin hacer.

Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe cărări neştiute de ei îi voi conduce! Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină, iar povârnişurile în teren neted! Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei; nu-i voi părăsi!

17 S erán vueltos atrás y completamente avergonzados, Los que confían en ídolos, Los que dicen a las imágenes fundidas: Ustedes son nuestros dioses.

Dar cei ce se încred în idoli, cei ce zic chipurilor cioplite: ‘Voi sunteţi zeii noştri!’ vor fi alungaţi, acoperiţi de ruşine. Neascultarea lui Israel

18 S ordos, oigan; Ciegos, miren y vean.

Ascultaţi, surzilor! Priviţi, orbilor, şi vedeţi!

19 ¿ Quién es ciego sino Mi siervo, O tan sordo como el mensajero a quien envío? ¿Quién es tan ciego como el que está en paz conmigo, O tan ciego como el siervo del Señor ?

Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca mesagerul pe care l-am trimis? Cine este orb ca cel dedicat Mie, orb ca robul Domnului ?

20 T ú has visto muchas cosas, pero no las observas. Los oídos están abiertos, pero nadie oye.

Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă; auzi bine, dar nu asculţi cu adevărat.»

21 E l Señor se agradó por causa de Su justicia En hacer la ley grande y gloriosa.

Domnul a dorit, în numele dreptăţii Sale, să-Şi înalţe Legea şi s-o facă glorioasă.

22 P ero éste es un pueblo saqueado y despojado, Todos están atrapados en cuevas, O escondidos en prisiones. Se han convertido en presa sin que nadie los libre Y en despojo sin que nadie diga: “Devuélve los.”

Dar acest popor este prădat şi jefuit; prinşi în capcană în gropi sunt cu toţii şi ascunşi în temniţe; au devenit o pradă pe care nu este nimeni s-o scape, ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: «Dă-l înapoi!»

23 ¿ Quién de ustedes prestará oído a esto? ¿ Quién pondrá atención y escuchará en el futuro?

Cine dintre voi însă învaţă din lucrurile acestea? Sau cine ia seama la cele ce stau să se împlinească?

24 ¿ Quién entregó a Jacob al despojo, Y a Israel a los saqueadores? ¿No fue el Señor, contra quien pecamos? En Sus caminos no quisieron andar, Ni obedecieron Su ley.

Cine l-a dat pe Iacov pradă tâlharilor şi pe Israel pe mâna jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia am păcătuit? Ei n-au vrut să umble pe căile Lui, nici să se supună Legii Lui.

25 P or eso derramó sobre él el ardor de Su ira Y la violencia de la batalla. Le prendió fuego por todos lados, Pero él no se dio cuenta; Lo consumió, pero él no hizo caso.

De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui şi ferocitatea războiului; i-a înconjurat cu flăcări, dar tot n-au înţeles; i-a mistuit, dar tot n-au luat în seamă