1 O h Dios, las naciones han invadido Tu heredad; Han profanado Tu santo templo; Han dejado a Jerusalén en ruinas.

Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!

2 H an dado los cadáveres de Tus siervos por comida a las aves del cielo, La carne de Tus santos a las fieras de la tierra.

Au dat leşurile slujitorilor Tăi drept hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.

3 C omo agua han derramado su sangre alrededor de Jerusalén; Y no hubo quien les diera sepultura.

Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.

4 H emos sido el oprobio de nuestros vecinos, Escarnio y burla de los que nos rodean.

Am fost de batjocura vecinilor noştri, de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.

5 ¿ Hasta cuándo, Señor ? ¿Estarás enojado para siempre ? ¿Arderán como fuego Tus celos ?

Până când vei mai fi mânios, Doamne ? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?

6 D errama Tu furor sobre las naciones que no Te conocen, Y sobre los reinos que no invocan Tu nombre.

Revarsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care nu cheamă Numele Tău,

7 P ues han devorado a Jacob Y han asolado su morada.

căci l-au mâncat pe Iacov şi i-au nimicit locuinţa.

8 N o recuerdes contra nosotros las iniquidades de nuestros antepasados; Venga pronto a nuestro encuentro Tu compasión, Porque estamos muy abatidos.

Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi! Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociţi.

9 A yúdanos oh Dios de nuestra salvación, Por la gloria de Tu nombre; Líbranos y perdona nuestros pecados por amor de Tu nombre.

Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!

10 ¿ Por qué han de decir las naciones: “¿Dónde está su Dios ?” Sea notoria entre las naciones, a nuestra vista, La venganza por la sangre derramada de Tus siervos.

De ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?“ Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră, răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!

11 L legue a Tu presencia el gemido del cautivo; Conforme a la grandeza de Tu poder preserva a los condenados a muerte.

Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei condamnaţi la moarte!

12 Y devuelve a nuestros vecinos siete veces en su seno La afrenta con que Te han ofendido, Señor.

Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne!

13 Y nosotros, pueblo Tuyo y ovejas de Tu prado, Te daremos gracias para siempre; A todas las generaciones hablaremos de Tu alabanza.

Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda mereu, vom vesti laudele Tale din generaţie în generaţie!