1 O igan la palabra que el Señor les habla, oh casa de Israel.

„Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel:

2 A sí dice el Señor: “El camino de las naciones no aprendan, Ni de las señales de los cielos se aterroricen, Aunque las naciones les tengan terror.

«Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor, chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.

3 P orque las costumbres de los pueblos son vanidad; Pues un leño del bosque es cortado, Lo trabajan las manos de un artífice con el cincel;

Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte; ei taie un copac din pădure şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.

4 C on plata y oro lo adornan, Con clavos y martillos lo aseguran Para que no se mueva.

Îl împodobesc cu argint şi aur şi îl fixează cu ciocane şi cuie ca astfel să nu se clatine.

5 C omo los espantapájaros de un pepinar, Sus ídolos no hablan; Tienen que ser transportados, Porque no andan. No les tengan miedo, Porque no pueden hacer ningún mal, Ni tampoco hacer bien alguno.”

Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi, idolii lor nu pot vorbi; ei sunt purtaţi de alţii, căci nu pot merge. Să nu vă temeţi de ei, căci nu vă pot face nici un rău şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“

6 N o hay nadie como Tú, oh Señor. Grande eres Tú, y grande es Tu nombre en poderío.

„Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Tu eşti mare şi Numele Tău este măreţ în putere.

7 ¿ Quién no Te temerá, oh Rey de las naciones ? Porque esto se Te debe. Porque entre todos los sabios de las naciones, Y en todos sus reinos, No hay nadie como Tú.

Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama! Căci printre toţi înţelepţii neamurilor şi în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine.

8 P ero ellos a una son torpes y necios En su enseñanza de vanidades, pues su ídolo es un leño.

Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni; ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.

9 P lata laminada es traída de Tarsis Y oro de Ufaz. Ese ídolo es obra de un artífice y de las manos de un orfebre; Su vestido es de violeta y púrpura; Todo ello obra de peritos.

Argintul bătut este adus din Tarşiş şi aurul din Ufaz; Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu; toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.

10 P ero el Señor es el Dios verdadero; El es el Dios vivo y el Rey eterno. Ante Su enojo tiembla la tierra, Y las naciones son impotentes ante Su indignación.

Domnul însă este adevăratul Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic. Când El se mânie, pământul se cutremură şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.

11 A sí les dirán: “Los dioses que no hicieron los cielos ni la tierra, perecerán de la tierra y de debajo de los cielos.”

De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»

12 E l es el que hizo la tierra con Su poder, El que estableció el mundo con Su sabiduría, Y con Su inteligencia extendió los cielos.

El însă a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui şi a întins cerurile prin priceperea Lui.

13 C uando El emite Su voz, hay estruendo de aguas en los cielos; El hace subir las nubes desde los extremos de la tierra, Hace los relámpagos para la lluvia Y saca el viento de sus depósitos.

La tunetul Lui urlă apele din ceruri. El înalţă norii de la marginile pământului, trimite fulgerele şi ploaia şi scoate vântul din cămările Lui.

14 T odo hombre es torpe, falto de conocimiento; Todo orfebre se avergüenza de su ídolo; Porque engañosas son sus imágenes fundidas, Y no hay aliento en ellas.

Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă; orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui, căci chipurile lui turnate sunt numai minciună şi nu au nici o suflare în ele.

15 V anidad son, obra ridícula, En el tiempo de su castigo perecerán.

Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură! Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.

16 N o es como ésta la porción de Jacob; Porque El es el Hacedor de todo, E Israel es la tribu de Su heredad; El Señor de los ejércitos es Su nombre.

Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia, căci El este Cel Ce a întocmit totul, iar Israel este seminţia moştenirii Lui – Domnul Oştirilor este Numele Lui.“ Iminenţa exilului

17 R ecoge del suelo tus pertenencias, Tú que moras sitiada.

„Adună-ţi lucrurile din ţară, tu care eşti sub asediu,

18 P orque así dice el Señor: “En esta ocasión, lanzaré con honda a los habitantes de la tierra, Y los afligiré Para que me puedan hallar.”

căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe cei ce locuiesc în ţară; voi aduce suferinţă peste ei ca să poată fi prinşi.»“

19 ¡ Ay de mí, por mi quebranto! Mi herida es incurable. Pero yo me dije: “De cierto ésta es una enfermedad, Y debo soportarla.”

„Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala şi trebuie s-o îndur.»

20 M i tienda está destruida, Y todas mis cuerdas rotas; Mis hijos me han abandonado y no queda ninguno. No hay quien plante de nuevo mi tienda Ni coloque mis cortinas.

Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul şi să-mi ridice draperiile.

21 P orque los pastores se han entorpecido Y no han buscado al Señor; Por tanto, no prosperaron, Y todo su rebaño se ha dispersado.

Păstorii s-au prostit şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea n-au propăşit şi li s-au risipit toate turmele.

22 ¡ Se oye un rumor! Viene Una gran conmoción desde la tierra del norte, Para convertir las ciudades de Judá En desolación, en guarida de chacales.

Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din ţara de nord, ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de şacali. Rugăciunea lui Ieremia

23 Y o sé, oh Señor, que no depende del hombre su camino, Ni de quien anda el dirigir sus pasos.

Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine, nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.

24 R epréndeme, oh Señor, pero con justicia, No con Tu ira, no sea que me reduzcas a nada.

Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic.

25 D errama furor sobre las naciones que no Te conocen, Y sobre los linajes que no invocan Tu nombre. Porque han devorado a Jacob, Lo han devorado y lo han consumido, Y han asolado su morada.

Varsă-Ţi furia asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău, căci ele l-au mâncat pe Iacov, l-au devorat, i-au pus capăt şi i-au distrus locuinţa.“