1 Y o dije: “Guardaré mis caminos Para no pecar con mi lengua; Guardaré mi boca como con mordaza Mientras el impío esté en mi presencia.”

Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“

2 E nmudecí y callé; Guardé silencio aun acerca de lo bueno, Y se agravó mi dolor.

Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi-a fost răscolită.

3 A rdía mi corazón dentro de mí; Mientras meditaba, se encendió el fuego; Entonces dije con mi lengua:

Îmi ardea inima în piept şi un foc îmi mistuia şoaptele! Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:

4 “ Señor, hazme saber mi fin, Y cuál es la medida de mis días, Para que yo sepa cuán efímero soy.

„ Doamne, descoperă-mi sfârşitul! Care este măsura zilelor mele? Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.

5 T ú has hecho mis días muy breves, Y mi existencia es como nada delante de Ti; Ciertamente todo hombre, aun en la plenitud de su vigor, es sólo un soplo. (Selah)

Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr omul este doar o suflare. “ Sela

6 S í, como una sombra anda el hombre; Ciertamente en vano se afana; Acumula riquezas, y no sabe quién las recogerá.

Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra; el se agită degeaba, adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.

7 Y ahora, Señor, ¿qué espero? En Ti está mi esperanza.

Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Nădejdea mea este în Tine!

8 L íbrame de todas mis transgresiones; No me hagas la burla de los necios.

Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele, nu mă lăsa de batjocura nebunului!

9 M udo me he quedado, no abro la boca, Porque Tú eres el que ha obrado.

Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura, pentru că Tu ai îngăduit aceasta.

10 Q uita de mí Tu plaga; Por la dureza de Tu mano estoy pereciendo.

Abate-Ţi lovitura de la mine, căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!

11 C on castigos reprendes al hombre por su iniquidad; Como la polilla, consumes lo que es más precioso para él. Ciertamente, todo hombre es sólo un soplo. (Selah)

Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump. Într-adevăr, omul este doar o suflare! Sela

12 E scucha mi oración, oh Señor, y presta oído a mi clamor; No guardes silencio ante mis lágrimas; Porque extranjero soy junto a Ti, Peregrino, como todos mis padres.

Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi ia aminte la strigătul meu de ajutor! Nu rămâne surd la plânsetul meu, căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag, un peregrin ca toţi strămoşii mei!

13 A parta de mí Tu mirada, para poder alegrarme Antes de que me vaya de aquí y ya no exista.”

Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi, până nu mă duc şi nu voi mai fi!