1 “ Pero ahora se burlan de mí Los que son más jóvenes que yo, A cuyos padres no consideraba yo dignos De poner con los perros de mi ganado.

Dar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2 E n verdad, la fuerza de sus manos ¿de qué me servía? Había desaparecido de ellos el vigor.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3 D e miseria y hambre estaban extenuados; Roían la tierra seca de noche en desierto y desolación;

Epuizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

4 A rrancaban malvas junto a los matorrales, Y raíz de retama era su alimento.

smulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

5 D e la comunidad fueron expulsados, Gritaban contra ellos como contra un ladrón.

Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 M oraban en valles de terror, En las cuevas de la tierra y de las peñas.

Ei locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

7 E ntre los matorrales clamaban; Bajo las ortigas se reunían.

Urlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

8 N ecios, sí, hijos sin nombre, Echados a latigazos de la tierra.

Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

9 Y ahora he venido a ser su escarnio, Y soy para ellos motivo de burla.

Dar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

10 M e aborrecen y se alejan de mí, Y no se retraen de escupirme a la cara.

Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

11 P or cuanto El ha aflojado la cuerda de Su arco y me ha afligido, Se han quitado el freno delante de mí.

Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

12 A mi derecha se levanta el populacho, Arrojan lazos a mis pies Y preparan contra mí sus caminos de destrucción.

La dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13 A rruinan mi senda, A causa de mi destrucción se benefician, Nadie los detiene.

Îmi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

14 C omo por ancha brecha vienen, En medio de la tempestad siguen rodando.

Ajung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

15 C ontra mí se vuelven los terrores, Como el viento persiguen mi honor, Y como nube se ha disipado mi prosperidad.

Spaimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

16 Y ahora en mí se derrama mi alma; Días de aflicción se han apoderado de mí.

Sufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

17 D e noche El traspasa mis huesos dentro de mí, Y los dolores que me corroen no descansan.

Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

18 U na gran fuerza deforma mi vestidura, Me aprieta como el cuello de mi túnica.

Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

19 E l me ha arrojado al lodo, Y soy como el polvo y la ceniza.

El m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

20 C lamo a Ti, y no me respondes; Me pongo en pie, y no me prestas atención.

Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

21 T e has vuelto cruel conmigo, Con el poder de Tu mano me persigues.

Ai devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

22 M e alzas al viento, me haces cabalgar en él, Y me deshaces en la tempestad.

mă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

23 P ues sé que a la muerte me llevarás, A la casa de reunión de todos los vivientes.

Ştiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

24 S in embargo ¿no extiende la mano el que está en un montón de ruinas, Cuando clama en su calamidad ?

Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

25 ¿ No he llorado por aquél cuya vida es difícil ? ¿No se angustió mi alma por el necesitado ?

N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

26 C uando esperaba yo el bien, vino el mal, Cuando esperaba la luz, vino la oscuridad.

Dar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

27 P or dentro me hierven las entrañas, y no puedo descansar; Me vienen al encuentro días de aflicción.

Măruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

28 A ndo enlutado, sin consuelo; Me levanto en la asamblea y clamo.

Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

29 H e venido a ser hermano de chacales Y compañero de avestruces.

Am ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

30 M i piel se ennegrece sobre mí, Y mis huesos se queman por la fiebre.

Pielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

31 S e ha convertido en duelo mi arpa, Y mi flauta en voz de los que lloran.

Lira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.