1 “ Pero ahora se burlan de mí Los que son más jóvenes que yo, A cuyos padres no consideraba yo dignos De poner con los perros de mi ganado.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

2 E n verdad, la fuerza de sus manos ¿de qué me servía? Había desaparecido de ellos el vigor.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

3 D e miseria y hambre estaban extenuados; Roían la tierra seca de noche en desierto y desolación;

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4 A rrancaban malvas junto a los matorrales, Y raíz de retama era su alimento.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

5 D e la comunidad fueron expulsados, Gritaban contra ellos como contra un ladrón.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 M oraban en valles de terror, En las cuevas de la tierra y de las peñas.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

7 E ntre los matorrales clamaban; Bajo las ortigas se reunían.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

8 N ecios, sí, hijos sin nombre, Echados a latigazos de la tierra.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

9 Y ahora he venido a ser su escarnio, Y soy para ellos motivo de burla.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10 M e aborrecen y se alejan de mí, Y no se retraen de escupirme a la cara.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

11 P or cuanto El ha aflojado la cuerda de Su arco y me ha afligido, Se han quitado el freno delante de mí.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

12 A mi derecha se levanta el populacho, Arrojan lazos a mis pies Y preparan contra mí sus caminos de destrucción.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

13 A rruinan mi senda, A causa de mi destrucción se benefician, Nadie los detiene.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14 C omo por ancha brecha vienen, En medio de la tempestad siguen rodando.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

15 C ontra mí se vuelven los terrores, Como el viento persiguen mi honor, Y como nube se ha disipado mi prosperidad.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16 Y ahora en mí se derrama mi alma; Días de aflicción se han apoderado de mí.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

17 D e noche El traspasa mis huesos dentro de mí, Y los dolores que me corroen no descansan.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18 U na gran fuerza deforma mi vestidura, Me aprieta como el cuello de mi túnica.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19 E l me ha arrojado al lodo, Y soy como el polvo y la ceniza.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

20 C lamo a Ti, y no me respondes; Me pongo en pie, y no me prestas atención.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21 T e has vuelto cruel conmigo, Con el poder de Tu mano me persigues.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

22 M e alzas al viento, me haces cabalgar en él, Y me deshaces en la tempestad.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23 P ues sé que a la muerte me llevarás, A la casa de reunión de todos los vivientes.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

24 S in embargo ¿no extiende la mano el que está en un montón de ruinas, Cuando clama en su calamidad ?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25 ¿ No he llorado por aquél cuya vida es difícil ? ¿No se angustió mi alma por el necesitado ?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

26 C uando esperaba yo el bien, vino el mal, Cuando esperaba la luz, vino la oscuridad.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

27 P or dentro me hierven las entrañas, y no puedo descansar; Me vienen al encuentro días de aflicción.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

28 A ndo enlutado, sin consuelo; Me levanto en la asamblea y clamo.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

29 H e venido a ser hermano de chacales Y compañero de avestruces.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30 M i piel se ennegrece sobre mí, Y mis huesos se queman por la fiebre.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

31 S e ha convertido en duelo mi arpa, Y mi flauta en voz de los que lloran.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.