1 B ut now they who are younger than I have me in derision, whose fathers I disdained to set with the dogs of my flock.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

2 Y es, how could the strength of their hands profit me? They were men whose ripe age and vigor had perished.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

3 T hey are gaunt with want and famine; they gnaw the dry and barren ground or flee into the wilderness, into the gloom of wasteness and desolation.

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4 T hey pluck saltwort or mallows among the bushes, and roots of the broom for their food or to warm them.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

5 T hey are driven from among men, who shout after them as after a thief.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 T hey must dwell in the clefts of frightful valleys (gullies made by torrents) and in holes of the earth and of the rocks.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

7 A mong the bushes they bray and howl; beneath the prickly scrub they fling themselves and huddle together.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

8 S ons of the worthless and nameless, they have been scourged and crushed out of the land.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

9 A nd now I have become their song; yes, I am a byword to them.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10 T hey abhor me, they stand aloof from me, and do not refrain from spitting in my face or at the sight of me.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

11 F or God has loosed my bowstring and afflicted and humbled me; they have cast off the bridle before me.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

12 O n my right hand rises the rabble brood; they jostle me and push away my feet, and they cast up against me their ways of destruction.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

13 T hey break up and clutter my path; they urge on my calamity, even though they have no helper.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14 A s through a wide breach they come in; amid the crash they roll themselves upon me.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

15 T errors are turned upon me; my honor and reputation they chase away like the wind, and my welfare has passed away as a cloud.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16 A nd now my life is poured out within me; the days of affliction have gripped me.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

17 M y bones are pierced in the night season, and the pains that gnaw me take no rest.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18 B y the great force my garment is disguised and disfigured; it binds me about like the collar of my coat.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19 h as cast me into the mire, and I have become like dust and ashes.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

20 I cry to You, and You do not answer me; I stand up, but You gaze at me.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21 Y ou have become harsh and cruel to me; with the might of Your hand You persecute me.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

22 Y ou lift me up on the wind; You cause me to ride upon it, and You toss me about in the tempest.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23 F or I know that You will bring me to death and to the house appointed for all the living.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

24 H owever, does not one falling in a heap of ruins stretch out his hand? Or in his calamity will he not therefore cry for help?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25 D id not I weep for him who was in trouble? Was not my heart grieved for the poor and needy?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

26 B ut when I looked for good, then evil came to me; and when I waited for light, there came darkness.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

27 M y heart is troubled and does not rest; days of affliction come to meet me.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

28 I go about blackened, but not by the sun; I stand up in the congregation and cry for help.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

29 I am a brother to jackals, and a companion to ostriches.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30 M y skin falls from me in blackened flakes, and my bones are burned with heat.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

31 T herefore my lyre is turned to mourning, and my pipe into the voice of those who weep.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.