1 D ar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

3 E puizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4 s mulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

5 E rau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 E i locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

7 U rlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

8 F ii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

9 D ar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10 M ă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

11 P entru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

12 L a dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

13 Î mi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14 A jung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

15 S paimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16 S ufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

17 N oaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18 C u o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19 E l m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

20 S trig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21 A i devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

22 m ă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23 Ş tiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

24 N imeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25 N -am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

26 D ar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

27 M ăruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

28 U mblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

29 A m ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30 P ielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

31 L ira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.