1 I sus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:
Isus a luat cuvîntul, şi le -a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:
2 „ Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.
cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
3 E l şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină.
A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n'au vrut să vină.
4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»
A trimes iarăş alţi robi, şi le -a zis:, Spuneţi celor poftiţi:,, Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.`
5 D ar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui.
Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
6 C eilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât.
Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.
7 Î mpăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
Cînd a auzit împăratul s'a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.
8 A poi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.
Atunci a zis robilor săi:, Nunta este gata; dar cei poftiţi n'au fost vrednici de ea.
9 M ergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!»
Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari -i veţi găsi.`
10 S clavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.
Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s'a umplut de oaspeţi.
11 C ând împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă
Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12 ş i l-a întrebat: – Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Acesta a amuţit.
Prietene,` i -a zis el,, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?` Omul acela a amuţit.
13 A tunci împăratul le-a zis slujitorilor: – Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
Atunci împăratul a zis slujitorilor săi:, Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
14 C ăci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“ Tributul datorat Cezarului
Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.``
15 A tunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.
Atunci Fariseii s'au dus şi s'au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16 I -au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.
Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis:,,Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.
17 A şadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?
Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?``
18 I sus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?
Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns:,, Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19 A rătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.
Arătaţi-Mi banul birului.`` Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).
20 I sus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
El i -a întrebat:,, Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?``
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
Ale Cezarului,`` I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis:,, Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!``
22 E i au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat. Despre înviere
Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.``
23 Î n aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.
Moise a zis:, Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.`
25 E rau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său.
Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n'avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26 A şa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea.
Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.
27 F emeia a murit ultima dintre toţi.
La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
28 L a înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!
La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă.
29 I sus le-a răspuns: – Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!
Drept răspuns, Isus le -a zis:,, Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 C ăci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.
Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31 I ar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:
Cît priveşte învierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus de Dumnezeu, cînd zice:
32 „ Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!
Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.``
33 A uzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Cea mai mare poruncă
Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
34 C ând au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s'au strîns la un loc.
35 U nul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:
36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
care este cea mai mare poruncă din Lege?``
37 I sus i-a răspuns: – „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“.
Isus i -a răspuns:,, Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.``
38 A ceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.
39 I ar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“.
Iar a doua, asemenea ei, este:, Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`
40 T oată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci. Al cui fiu este Cristos?
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.``
41 Î n timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:
Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i -a întrebat:
42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: – Al lui David.
Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?``,, Al lui David``, I-au răspuns ei.
43 I sus le-a zis: – Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:
Şi Isus le -a zis:,, Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:
44 „ Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până-Ţi voi pune duşmanii sub picioare!»“?
Domnul a zis Domnului Meu:,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?
45 D eci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?
Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?``
46 N imeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.
Nimeni nu I -a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n'a îndrăznit nimeni să -I mai pună întrebări.