1 F raţilor, dorinţa inimii mele, rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi, este ca ei să fie mântuiţi.

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mîntuiţi.

2 C ăci pot mărturisi despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, însă fără a fi întemeiată pe cunoaştere.

Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:

3 C ăci, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o oferă Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii pe care o oferă Dumnezeu.

pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s'au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.

4 C ăci Cristos este sfârşitul Legii, pentru ca să existe o dreptate pentru oricine crede. Mântuirea este pentru toţi cei care cred

Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

5 M oise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea, astfel: „Omul care împlineşte aceste lucruri va trăi prin ele.“

În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.

6 Î nsă dreptatea care vine prin credinţă spune aşa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va înălţa la cer?»“ – adică pentru a-L coborî pe Cristos –

Pe cînd iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa:,, Să nu zici în inima ta:, Cine se va sui în cer?` (Să pogoare adică pe Hristos din cer).

7 „ sau: «Cine va coborî în Adânc ?»“ – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morţi!

Sau:, Cine se va pogorî în Adînc?` (Să scoale adică pe Hristos din morţi).

8 Ş i atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta şi în inima ta.“ Acesta este cuvântul credinţei, cel pe care-l propovăduim.

Ce zice ea deci?, Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.` Şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care -l propovăduim noi.

9 D acă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L -a înviat din morţi, vei fi mîntuit.

10 C ăci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea;

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,

11 î ntrucât Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“

după cum zice Scriptura:, Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.`

12 N u este nici o deosebire între iudeu şi grec, deoarece Acelaşi Domn este Domnul tuturor şi dă cu generozitate tuturor celor ce-L cheamă,

În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaş Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce -L cheamă.

13 f iindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“

Fiindcă, oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.`

14 A şadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Şi cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără ca cineva să le predice?

Dar cum vor chema pe Acela în care n'au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n'au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

15 Ş i cum să predice, dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc veşti bune!“

Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris:, Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!`

16 Î nsă nu toţi au acceptat veştile bune, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru?“

Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice:, Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?`

17 A stfel, credinţa vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.

Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.

18 Î nsă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da! Căci: „Glasul lor a străbătut întreg pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“

Dar eu întreb:, N'au auzit ei?` Ba da; căci, glasul lor a răsunat prin tot pămîntul, şi cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii.`

19 Î nsă eu întreb: oare n-a înţeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un neam; vă voi mânia printr-un neam fără pricepere.“

Dar întreb iarăş:, N'a ştiut Israel lucrul acesta?` Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice:, Vă voi întărîta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi aţîţa mînia printr-un neam fără pricepere.`

20 I ar Isaia este atât de îndrăzneţ, încât spune: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“

Şi Isaia merge cu îndrăzneala pînă acolo că zice:, Am fost găsit de ceice nu Mă căutau; M'am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.`

21 Î nsă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi împotrivitor.“

Pe cînd, despre Israel zice:, Toată ziua Mi-am întins mînile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.`