1 I ov a răspuns:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 „ Până când îmi veţi chinui sufletul şi mă veţi zdrobi cu vorbe?

Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3 D e zece ori m-aţi batjocorit. M-aţi ocărât fără ruşine.

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4 D acă e adevărat că m-am rătăcit, greşeala aceasta este a mea.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5 D acă voi vă înălţaţi deasupra mea şi căutaţi să-mi dovediţi vinovăţia,

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6 s ă ştiţi atunci că Dumnezeu mi-a făcut rău şi m-a înconjurat cu laţul Lui.

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7 D eşi strig: «Sunt nedreptăţit!», nu mi se răspunde; strig tare, dar nu mi se face dreptate.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8 E l mi-a tăiat calea şi nu mai pot trece, El mi-a învăluit căile în întuneric.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9 M -a despuiat de slava mea şi mi-a smuls coroana de pe cap.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10 M ă sfâşie din toate părţile până pier; îmi smulge nădejdea ca pe un copac.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 M ânia Lui arde împotriva mea; mă consideră unul dintre duşmanii Săi.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12 O ştile Lui pornesc în forţă, au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine, şi-au aşezat tabăra în jurul cortului meu.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13 M i-a îndepărtat fraţii de mine, cunoscuţii mei s-au îndepărtat de mine.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14 R udele mele m-au părăsit şi prietenii m-au uitat.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15 S unt un străin pentru oaspeţii şi slujitoarele mele; în ochii lor sunt un necunoscut.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16 Î mi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde, deşi mă rog de el cu gura mea.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17 S oţia mea nu poate suferi suflarea mea, fiii mamei mele mă consideră dezgustător.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 C hiar şi copiii mă dispreţuiesc; când mă ridic, îşi bat joc de mine.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 T oţi prietenii mei apropiaţi mă urăsc, cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20 N u sunt decât piele şi os; n-am rămas decât cu pielea dinţilor mei.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21 F ie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22 D e ce mă urmăriţi ca Dumnezeu şi nu vă mulţumiţi cu carnea mea?

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23 O ! aş vrea să-mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul.

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24 S ă fie săpate cu o daltă de fier şi pe plumb, săpate-n stâncă pe vecie!

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25 Ş tiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că, la sfârşit, se va ridica pe pământ.

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26 C hiar după ce pielea mi-a fost nimicită, în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27 Î l voi vedea de partea mea, Îl voi vedea cu ochii mei, şi nu-mi va mai fi un străin! Inima îmi tânjeşte înăuntrul meu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28 V eţi spune atunci: «De ce îl urmăream?» Şi astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.

Atunci veţi zice:, Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 T emeţi-vă de sabie, căci mânia aduce pedeapsa sabiei, ca să ştiţi că există o judecată.“

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``