1 R espondió entonces Job y dijo:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 « ¿Hasta cuándo angustiaréis mi alma y me moleréis con palabras?

Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3 Y a me habéis insultado diez veces, ¿no os avergonzáis de injuriarme?

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4 A un siendo verdad que yo haya errado, sobre mí recaería mi error.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5 P ero si vosotros os jactáis contra mí, y contra mí alegáis mi oprobio,

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6 s abed ahora que Dios me ha derribado, y me ha atrapado en su red.

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7 Y o grito: “¡Agravio!”, pero no se me oye; doy voces, pero no se me hace justicia.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8 D ios ha cercado con valla mi camino y no puedo pasar; y sobre mis veredas ha tendido tinieblas.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9 M e ha despojado de mi gloria y ha quitado la corona de mi cabeza.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10 P or todos lados me ha arruinado, y perezco; ha hecho que pase mi esperanza como un árbol arrancado.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 H ace arder contra mí su furor y me tiene por uno de sus enemigos.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12 A una vienen sus ejércitos, se atrincheran contra mí, y acampan en derredor de mi morada.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13 » Hace que de mí se alejen mis hermanos, y que mis conocidos, como extraños, se aparten de mí.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14 M is parientes se detienen; mis conocidos me olvidan.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15 L os moradores de mi casa y mis criadas me tienen por extraño; forastero soy yo ante sus ojos.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16 L lamo a mi siervo y no responde, aun cuando con mi propia boca le suplico.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17 M i aliento ha venido a ser extraño a mi mujer, aunque por los hijos de mis entrañas le rogaba.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 I ncluso los muchachos me desprecian, y al levantarme hablan contra mí.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 T odos mis íntimos amigos me aborrecen; los que yo amo se vuelven contra mí.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20 M i piel y mi carne se han pegado a mis huesos, y he escapado con sólo la piel de mis dientes.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21 ¡ Vosotros, mis amigos, tened compasión de mí! ¡Tened compasión de mí, porque la mano de Dios me ha tocado!

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22 ¿ Por qué vosotros me perseguís, lo mismo que Dios, y ni aun de mi carne os saciáis?

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23 » ¡Quién diera ahora que mis palabras fueran escritas! ¡Quién diera que se escribiesen en un libro,

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24 o que con cincel de hierro y con plomo fueran esculpidas en piedra para siempre!

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25 P ero yo sé que mi Redentor vive, y que al fin se levantará sobre el polvo,

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26 y que después de deshecha esta mi piel, en mi carne he de ver a Dios.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27 L o veré por mí mismo; mis ojos lo verán, no los de otro. Pero ahora mi corazón se consume dentro de mí.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28 » Deberíais decir: “¿Por qué lo perseguimos, si la raíz de su situación está en él mismo?”

Atunci veţi zice:, Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 ¡ Temed vosotros delante de la espada, porque sobreviene el furor de la espada a causa de las injusticias! ¡Sabed, pues, que hay un juicio!»

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``