1 » Puesto que no son ocultos los tiempos al Todopoderoso, ¿por qué los que lo conocen no ven sus días?

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

2 L os malvados violan los linderos, roban los ganados y los apacientan.

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

3 S e llevan el asno de los huérfanos y toman en prenda el buey de la viuda.

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

4 H acen apartar del camino a los necesitados y todos los pobres de la tierra tienen que esconderse.

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

5 C omo asnos monteses en el desierto, salen los pobres, madrugando en busca de presa. ¡El desierto les da el sustento de sus hijos!

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

6 E n el campo recogen sus espigas, pero los malvados vendimian la viña ajena.

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

7 A l desnudo fuerzan a dormir sin ropa, sin cobertura contra el frío.

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

8 E n los montes se empapan con la lluvia y se abrazan a las peñas faltos de refugio.

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

9 Q uitan del pecho a los huérfanos, y del pobre toman en prenda.

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

10 A l desnudo hacen caminar sin ropas y a los hambrientos quitan las gavillas.

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

11 D entro de sus muros exprimen el aceite; pisan los lagares, pero mueren de sed.

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

12 E n la ciudad gimen los moribundos y clama el alma de los heridos de muerte, pero Dios no atiende su oración.

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

13 » Ellos son los que, rebeldes a la luz, no conocen sus caminos, ni permanecen en sus sendas.

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

14 A l amanecer se levanta el asesino, el que mata al pobre y al necesitado y de noche es como un ladrón.

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

15 L a noche está aguardando el ojo del adúltero, del que dice: “No me verá nadie”, y esconde su rostro.

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul:, Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

16 E n las tinieblas minan las casas que de día para sí señalaron. No conocen la luz.

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

17 L a mañana es para todos ellos como sombra de muerte; pues, si son reconocidos, terrores de sombra de muerte los asaltan.

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

18 » Huyen ligeros como corriente de aguas, su porción es maldita en la tierra y no andarán por el camino de las viñas.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

19 C omo la sequía y el calor arrebatan las aguas de la nieve, así también el seol a los pecadores.

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

20 D e ellos se olvidará el seno materno; de su dulzor gustarán los gusanos; nunca más habrá de ellos memoria: ¡Como un árbol serán talados los impíos!

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

21 » Afligió a la mujer estéril, la que no concebía, y nunca se portó bien con la viuda.

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

22 E n cambio, aventaja en poder a los fuertes. ¡Cuando se levanta, nadie está seguro de su vida!

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

23 » Dios les da seguridad y confianza, pero sus ojos vigilan los caminos de ellos.

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

24 P or un momento son exaltados, pero pronto desaparecen y son abatidos como todos los demás: encerrados son y cortados como cabezas de espiga.

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

25 ¿ O no es esto así? ¿Quién me desmentirá ahora o reducirá a nada mis palabras?»

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``