1 R espondió entonces Job y dijo:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 « ¡Ojalá pudieran pesarse mi queja y mi tormento, y fueran igualmente puestos en la balanza!

Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 P esarían ahora más que la arena del mar. Por eso mis palabras han sido precipitadas,

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

4 p orque se me han clavado las flechas del Todopoderoso, su veneno lo ha bebido mi espíritu y los terrores de Dios combaten contra mí.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

5 ¿ Acaso gime el asno montés si está junto a la hierba? ¿Acaso muge el buey cuando está junto a su pasto?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

6 ¿ Acaso se come sin sal lo desabrido o tiene sabor la clara del huevo?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

7 L as cosas que yo ni siquiera quería tocar son ahora mi alimento.

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

8 » ¡Quién me concediera que se cumpliese mi petición, que Dios me otorgara lo que anhelo:

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 q ue agradara a Dios destruirme, que soltara su mano y acabara conmigo!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

10 S ería entonces mi consuelo, cuando el dolor me asaltara sin tregua, no haber renegado de las palabras del Santo.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

11 ¿ Cuál es mi fuerza para seguir esperando? ¿Cuál es mi fin para seguir teniendo paciencia?

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

12 ¿ Soy acaso tan fuerte como las piedras? ¿Es mi carne como el bronce?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

13 ¿ No es cierto que ni aun a mí mismo me puedo valer y que carezco de todo auxilio?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

14 E l que sufre es consolado por su compañero, incluso aquel que abandona el temor del Omnipotente.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

15 P ero mis hermanos me han traicionado; han pasado como un torrente, como las corrientes impetuosas

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

16 q ue bajan turbias por el deshielo y mezcladas con la nieve,

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

17 q ue al tiempo del calor se secan, y al calentarse desaparecen en su cauce.

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

18 L os caminantes se apartan de su rumbo y se pierden en el desierto.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

19 L as buscan las caravanas de Temán, y los caminantes de Sabá esperan en ellas;

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

20 p ero se frustra su esperanza al venir hasta ellas y verse defraudados.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

21 A hora, ciertamente como ellas sois vosotros, pues habéis visto el horror y tenéis miedo.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

22 ¿ Es que yo os he dicho: “Traedme algo, y pagad por mí de vuestra hacienda”,

V'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

23 o “Libradme de manos del opresor, y redimidme del poder de los violentos”?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

24 » Instruidme, y yo callaré; hacedme entender en qué he errado.

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

25 ¡ Cuán provechosas son las palabras rectas! Pero ¿qué reprocha vuestra censura?

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 ¿ Pretendéis censurar las palabras y los discursos de un desesperado, que son como el viento?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

27 V osotros os arrojáis sobre el huérfano y caváis una fosa para vuestro amigo.

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

28 » Ahora, pues, si queréis, miradme, y ved si estoy mintiendo ante vosotros.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

29 C onsideradlo ahora de nuevo, y no haya maldad; volved a considerar mi justicia en esto.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

30 ¿ Es que hay iniquidad en mi lengua, o acaso no puede mi paladar discernir lo malo?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?