1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

2 P înă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3 I ată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4 D acă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5 C redeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6 A tunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7 I ată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8 M i -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9 M 'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10 m 'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 S 'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12 O ştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13 A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14 R udele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15 C asnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16 C hem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17 S uflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 P înă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 A ceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20 O asele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21 F ie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22 D ece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23 O h! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24 a ş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25 D ar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26 C hiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27 Î l voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28 A tunci veţi zice:, Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 T emeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``