1 T oţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să -L asculte.

2 Ş i Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau:,, Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănîncă cu ei.``

3 D ar El le -a spus pilda aceasta:

4 C are om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte?

5 D upă ce a găsit -o, o pune cu bucurie pe umeri;

6 ş i, cînd se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice:, Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.`

7 T ot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi cari n'au nevoie de pocăinţă.

8 S au care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găseşte?

9 D upă ce l -a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice:, Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care -l pierdusem.`

10 T ot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.``

11 E l a mai zis:,, Un om avea doi fii.

12 C el mai tînăr din ei a zis tatălui său:, Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.` Şi tatăl le -a împărţit averea.

13 N u după multe zile, fiul cel mai tînăr a strîns totul, şi a plecat într'o ţară depărtată, unde şi -a risipit averea, ducînd o viaţă destrăbălată.

14 D upă ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.

15 A tunci s'a dus şi s'a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l -a trimes pe ogoarele lui să -i păzească porcii.

16 M ult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mîncau porcii, dar nu i le da nimeni.

17 Ş i -a venit în fire, şi a zis:, Cîţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pîne, iar eu mor de foame aici!

18 M ă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi -i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,

19 ş i nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.`

20 Ş i s'a sculat, şi a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său l -a văzut, şi i s'a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l -a sărutat mult.

21 F iul i -a zis:, Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.`

22 D ar tatăl a zis robilor săi:, Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi -l cu ea; puneţi -i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.

23 A duceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi -l. Să mîncăm şi să ne veselim;

24 c ăci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.` Şi au început să se veselească.

25 F iul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.

26 A chemat pe unul din robi, şi a început să -l întrebe ce este.

27 R obul acela i -a răspuns:, Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentrucă l -a găsit iarăş sănătos şi bine.`

28 E l s'a întărîtat de mînie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l -a rugat să intre.

29 D ar el, drept răspuns, a zis tatălui său:, Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atîţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

30 i ar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi -a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.`

31 F iule`, i -a zis tatăl,, tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.

32 D ar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.``