1 D avid a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

2 E l a zis:,, Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

3 D umnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

4 E u chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

5 C ăci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6 l egăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7 Î n strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8 A tunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9 F um se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11 C ălărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

12 e ra înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13 D in strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14 D omnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

16 F undul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17 E l şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

18 m 'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

19 E i mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20 E l m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

21 D omnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

22 c ăci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

23 T oate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

24 A m fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

25 D e aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

26 C u cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

27 c u cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

28 T u mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

29 D a, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

30 C u Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31 C ăile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

32 C ăci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

33 D umnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

34 E l îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

35 Î mi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

36 T u îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37 L ărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

38 U rmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

39 Î i nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

40 T u mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

41 F aci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

42 S e uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

43 Î i pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

44 M ă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

45 F iii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46 F iii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

47 T răiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

48 D umnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

49 ş i care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

50 D e aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

51 E l dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``