1 E lihu a urmat şi a zis:

2 A şteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3 Î mi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4 F ii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5 D umnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

6 E l nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

7 N u-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

8 S e întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9 L e pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

10 Î i înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

11 D acă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

12 D acă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13 N elegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

14 î şi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

15 D ar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16 Ş i pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

17 D ar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

18 S upărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19 O are ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

20 N u suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21 F ereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

22 D umnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

23 C ine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună:,, Faci rău?``

24 N u uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

25 O rice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26 I ată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

27 C ăci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28 p e care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29 Ş i cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

30 I ată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

31 P rin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

32 I a fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

33 D ă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.