1 ( O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2 Î nainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3 T u întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

4 C ăci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 Î i mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

6 î nfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 N oi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8 T u pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 T oate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10 A nii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11 D ar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12 Î nvaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13 Î ntoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14 S atură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15 Î nveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

16 S ă se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17 F ie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!