1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2 C întaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

3 S unaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4 C ăci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5 E l a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

6 I -am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

7 A i strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

9 N iciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10 E u sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

11 D ar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

12 A tunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

13 O ! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

14 Î ntr'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

15 c eice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16 L -aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.