1 S pun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,

2 c ă simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.

3 C ăci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

4 E i sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,

5 p atriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!

6 D ar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;

7 ş i, măcar că sînt sămînţa lui Avraam, nu toţi sînt copiii lui Avraam; ci este scris:,,În Isaac vei avea o sămînţă, care-ţi va purta numele.``

8 A ceasta însemnează că nu copiii trupeşti sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sînt socotiţi ca sămînţă.

9 C ăci cuvîntul acesta este o făgăduinţă:,, Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.``

10 B a mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.

11 C ăci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, -ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, -

12 s 'a zis Rebecii:,, Cel mai mare va fi rob celui mai mic``,

13 d upă cum este scris:,, Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.``

14 D eci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!

15 C ăci El a zis lui Moise:,, Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.``

16 A şa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

17 F iindcă Scriptura zice lui Faraon:,, Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.``

18 A stfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

19 D ar îmi vei zice:,, Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?``

20 D ar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut:,, Pentru ce m-ai făcut aşa?``

21 N u este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

22 Ş i ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;

23 ş i să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le -a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

24 A stfel, El ne -a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,

25 d upă cum zice în Osea:,, Voi numi, popor al Meu`, pe cel ce nu era poporul Meu, şi, prea iubită`, pe cea care nu era prea iubită.

26 Ş i acolo unde li se zicea:, Voi nu sînteţi poporul Meu`, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.``

27 I saia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:,, Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.

28 C ăci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui.

29 Ş i, cum zisese Isaia mai înainte:,, Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.``

30 D eci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;

31 p e cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n'a ajuns la Legea aceasta.

32 P entruce? Pentru că Israel n'a căutat -o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s'au lovit de piatra de poticnire,

33 d upă cum este scris:,, Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.``