1 ( O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

2 C ăci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

3 F ac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

4 V eniţi``, zic ei,,, să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

5 S e strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

6 c orturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

7 G hebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

8 A siria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

9 F ă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

10 c ari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

11 C ăpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

12 C ăci ei zic:,, Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

13 D umnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

14 C a focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

15 U rmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

16 A copere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

17 S ă fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

18 C a să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;