1 ( O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Keep not thou silence, O God: hold not thy peace, and be not still, O God.

2 C ăci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

For, lo, thine enemies make a tumult: and they that hate thee have lifted up the head.

3 F ac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

They have taken crafty counsel against thy people, and consulted against thy hidden ones.

4 V eniţi``, zic ei,,, să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

They have said, Come, and let us cut them off from being a nation; that the name of Israel may be no more in remembrance.

5 S e strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

For they have consulted together with one consent: they are confederate against thee:

6 c orturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

The tabernacles of Edom, and the Ishmaelites; of Moab, and the Hagarenes;

7 G hebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

Gebal, and Ammon, and Amalek; the Philistines with the inhabitants of Tyre;

8 A siria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

Assur also is joined with them: they have holpen the children of Lot. Selah.

9 F ă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

Do unto them as unto the Midianites; as to Sisera, as to Jabin, at the brook of Kison:

10 c ari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

Which perished at Endor: they became as dung for the earth.

11 C ăpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

Make their nobles like Oreb, and like Zeeb: yea, all their princes as Zebah, and as Zalmunna:

12 C ăci ei zic:,, Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

Who said, Let us take to ourselves the houses of God in possession.

13 D umnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

O my God, make them like a wheel; as the stubble before the wind.

14 C a focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

As the fire burneth a wood, and as the flame setteth the mountains on fire;

15 U rmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

So persecute them with thy tempest, and make them afraid with thy storm.

16 A copere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

Fill their faces with shame; that they may seek thy name, O Lord.

17 S ă fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

Let them be confounded and troubled for ever; yea, let them be put to shame, and perish:

18 C a să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;

That men may know that thou, whose name alone is Jehovah, art the most high over all the earth.