1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Bless the Lord, O my soul. O Lord my God, thou art very great; thou art clothed with honour and majesty.

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Who coverest thyself with light as with a garment: who stretchest out the heavens like a curtain:

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Who layeth the beams of his chambers in the waters: who maketh the clouds his chariot: who walketh upon the wings of the wind:

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Who maketh his angels spirits; his ministers a flaming fire:

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Who laid the foundations of the earth, that it should not be removed for ever.

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Thou coveredst it with the deep as with a garment: the waters stood above the mountains.

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

At thy rebuke they fled; at the voice of thy thunder they hasted away.

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

They go up by the mountains; they go down by the valleys unto the place which thou hast founded for them.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Thou hast set a bound that they may not pass over; that they turn not again to cover the earth.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

He sendeth the springs into the valleys, which run among the hills.

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

They give drink to every beast of the field: the wild asses quench their thirst.

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

By them shall the fowls of the heaven have their habitation, which sing among the branches.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

He watereth the hills from his chambers: the earth is satisfied with the fruit of thy works.

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

He causeth the grass to grow for the cattle, and herb for the service of man: that he may bring forth food out of the earth;

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

And wine that maketh glad the heart of man, and oil to make his face to shine, and bread which strengtheneth man's heart.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

The trees of the Lord are full of sap; the cedars of Lebanon, which he hath planted;

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Where the birds make their nests: as for the stork, the fir trees are her house.

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

The high hills are a refuge for the wild goats; and the rocks for the conies.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

He appointed the moon for seasons: the sun knoweth his going down.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Thou makest darkness, and it is night: wherein all the beasts of the forest do creep forth.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

The young lions roar after their prey, and seek their meat from God.

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

The sun ariseth, they gather themselves together, and lay them down in their dens.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Man goeth forth unto his work and to his labour until the evening.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

O Lord, how manifold are thy works! in wisdom hast thou made them all: the earth is full of thy riches.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

So is this great and wide sea, wherein are things creeping innumerable, both small and great beasts.

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

There go the ships: there is that leviathan, whom thou hast made to play therein.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

These wait all upon thee; that thou mayest give them their meat in due season.

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

That thou givest them they gather: thou openest thine hand, they are filled with good.

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Thou hidest thy face, they are troubled: thou takest away their breath, they die, and return to their dust.

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Thou sendest forth thy spirit, they are created: and thou renewest the face of the earth.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

The glory of the Lord shall endure for ever: the Lord shall rejoice in his works.

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

He looketh on the earth, and it trembleth: he toucheth the hills, and they smoke.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

I will sing unto the Lord as long as I live: I will sing praise to my God while I have my being.

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

My meditation of him shall be sweet: I will be glad in the Lord.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Let the sinners be consumed out of the earth, and let the wicked be no more. Bless thou the Lord, O my soul. Praise ye the Lord.