1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

(По слав. 103.) Благославяй, душо моя, Господа. Господи, Боже мой, Ти си твърде велик, с блясък и величие си облечен -

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Ти, Който се обличаш със светлината като с дреха и простираш небето като завеса;

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Който издигаш високите Си обиталища над водите, правиш облаците Своя колесница и вървиш с крилете на вятъра;

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Който правиш ангелите Си силни като ветровете и слугите Си - като огнения пламък;

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Който си положил земята на основата ѝ, за да не се поклати за вечни времена.

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Покрил си я с морето като с дреха; водите застанаха над планините.

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

От Твоето смъмряне те побегнаха, от гласа на гърма Ти се впуснаха в бяг.

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Издигнаха се планините, снишаваха се долините на мястото, което беше определил за тях.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Положил си граница на водите, за да не могат да преминат, нито да се върнат пак да покрият земята.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Ти си, Който изпращаш извори в доловете, за да текат между планините.

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Напояват всички полски зверове; с тях дивите осли утоляват жаждата си;

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

при тях небесните птици живеят и пеят между клоните.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Ти си, Който поиш планините от високите Си обиталища, така че от плода на Твоите дела се насища земята;

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

правиш да никне трева за добитъка и зеленчуци, необходими на човека, за да изважда храна от земята,

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

и вино, което весели сърцето на човека и прави да лъщи лицето му повече от дървено масло, и хляб, който укрепва сърцето на човека.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Великолепните дървета се наситиха, ливанските кедри, които Господ е насадил,

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

където птиците си свиват гнезда и елхите са жилище на щъркела;

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

високите планини са дом на дивите кози, канарите са прибежище на дивите зайци.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Той е определил луната, за да показва времената; слънцето знае кога да залязва.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Спускаш тъмнина и настава нощ, когато всичките горски зверове се разхождат.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Лъвчетата реват за плячка и търсят от Бога храна.

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Изгрее ли слънцето, те си отиват и лягат в рововете си.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Човек излиза на работата си и се труди до вечерта.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Колко са разнообразни Твоите дела, Господи! С мъдрост си направил всички тях; земята е пълна с Твоите творения.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Ето голямото и просторно море, където има безброй пълзящи животни - животни малки и големи.

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Там плават корабите; там е и чудовището, което си създал да играе в него.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Всички те от Теб очакват да им дадеш навреме храната.

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Каквото им даваш, те го събират; отваряш ръката Си и те се насищат с блага,

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

скриеш ли лицето Си, те се смущават; прибираш ли дъха им, те умират и се връщат в пръстта си.

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Изпращаш ли Духа Си, те се създават; и подновяваш лицето на земята.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Нека трае довека славата Господня; нека се радва в делата Си Господ,

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Който, когато гледа към земята, тя трепери, когато се допира до планините, те димят.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Ще пея на Господа, докато съм жив; ще славословя моя Бог, докато съществувам.

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Да Му бъде приятно моето размишление; аз ще се веселя в Господа.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Нека се довършат грешните от земята и нечестивите да ги няма вече. Благославяй, душо моя, Господа. Алилуя.