1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Bless the Lord, O my soul! O Lord my God, You are very great; You are clothed with splendor and majesty,

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Covering Yourself with light as with a cloak, Stretching out heaven like a tent curtain.

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

He lays the beams of His upper chambers in the waters; He makes the clouds His chariot; He walks upon the wings of the wind;

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

He makes the winds His messengers, Flaming fire His ministers.

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

He established the earth upon its foundations, So that it will not totter forever and ever.

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

You covered it with the deep as with a garment; The waters were standing above the mountains.

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

At Your rebuke they fled, At the sound of Your thunder they hurried away.

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

The mountains rose; the valleys sank down To the place which You established for them.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

You set a boundary that they may not pass over, So that they will not return to cover the earth.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

He sends forth springs in the valleys; They flow between the mountains;

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

They give drink to every beast of the field; The wild donkeys quench their thirst.

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Beside them the birds of the heavens dwell; They lift up their voices among the branches.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

He waters the mountains from His upper chambers; The earth is satisfied with the fruit of His works.

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

He causes the grass to grow for the cattle, And vegetation for the labor of man, So that he may bring forth food from the earth,

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

And wine which makes man’s heart glad, So that he may make his face glisten with oil, And food which sustains man’s heart.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

The trees of the Lord drink their fill, The cedars of Lebanon which He planted,

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Where the birds build their nests, And the stork, whose home is the fir trees.

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

The high mountains are for the wild goats; The cliffs are a refuge for the shephanim.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

He made the moon for the seasons; The sun knows the place of its setting.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

You appoint darkness and it becomes night, In which all the beasts of the forest prowl about.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

The young lions roar after their prey And seek their food from God.

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

When the sun rises they withdraw And lie down in their dens.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Man goes forth to his work And to his labor until evening.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

O Lord, how many are Your works! In wisdom You have made them all; The earth is full of Your possessions.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

There is the sea, great and broad, In which are swarms without number, Animals both small and great.

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

There the ships move along, And Leviathan, which You have formed to sport in it.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

They all wait for You To give them their food in due season.

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

You give to them, they gather it up; You open Your hand, they are satisfied with good.

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

You hide Your face, they are dismayed; You take away their spirit, they expire And return to their dust.

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

You send forth Your Spirit, they are created; And You renew the face of the ground.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Let the glory of the Lord endure forever; Let the Lord be glad in His works;

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

He looks at the earth, and it trembles; He touches the mountains, and they smoke.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

I will sing to the Lord as long as I live; I will sing praise to my God while I have my being.

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Let my meditation be pleasing to Him; As for me, I shall be glad in the Lord.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Let sinners be consumed from the earth And let the wicked be no more. Bless the Lord, O my soul. Praise the Lord!