1 V ai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajus roabă astăzi!

How lonely sits the city That was full of people! She has become like a widow Who was once great among the nations! She who was a princess among the provinces Has become a forced laborer!

2 P lînge amarnic noaptea, şi -i curg lacrămi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n'o mîngîie; toţi prietenii ei au părăsit -o, şi i s'au făcut vrăjmaşi.

She weeps bitterly in the night And her tears are on her cheeks; She has none to comfort her Among all her lovers. All her friends have dealt treacherously with her; They have become her enemies.

3 I uda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.

Judah has gone into exile under affliction And under harsh servitude; She dwells among the nations, But she has found no rest; All her pursuers have overtaken her In the midst of distress.

4 D rumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sînt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sînt mîhnite, şi el însuş este plin de amărăciune.

The roads of Zion are in mourning Because no one comes to the appointed feasts. All her gates are desolate; Her priests are groaning, Her virgins are afflicted, And she herself is bitter.

5 A supritorii lui sar biruitori, vrăşmaşii lui sînt mulţămiţi. Căci Domnul l -a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.

Her adversaries have become her masters, Her enemies prosper; For the Lord has caused her grief Because of the multitude of her transgressions; Her little ones have gone away As captives before the adversary.

6 S 'a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune, şi merg fără putere înaintea celui ce -i goneşte.

All her majesty Has departed from the daughter of Zion; Her princes have become like deer That have found no pasture; And they have fled without strength Before the pursuer.

7 Î n zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune; cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i -a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi rîdeau de prăbuşirea lui.

In the days of her affliction and homelessness Jerusalem remembers all her precious things That were from the days of old, When her people fell into the hand of the adversary And no one helped her. The adversaries saw her, They mocked at her ruin.

8 G reu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă. Toţi cei ce -l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzîndu -i goliciunea, şi el însuş se întoarce în altă parte şi oftează.

Jerusalem sinned greatly, Therefore she has become an unclean thing. All who honored her despise her Because they have seen her nakedness; Even she herself groans and turns away.

9 N ecurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se gîndea la sfîrşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu -l mîngîie. -,, Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!`` -

Her uncleanness was in her skirts; She did not consider her future. Therefore she has fallen astonishingly; She has no comforter. “ See, O Lord, my affliction, For the enemy has magnified himself!”

10 A supritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfînt, au intrat neamurile cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!

The adversary has stretched out his hand Over all her precious things, For she has seen the nations enter her sanctuary, The ones whom You commanded That they should not enter into Your congregation.

11 T ot poporul lui caută pîne suspinînd; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.,, Uită-Te, Doamne, şi priveşte cît de înjosit sînt!``

All her people groan seeking bread; They have given their precious things for food To restore their lives themselves. “See, O Lord, and look, For I am despised.”

12 O ! voi, cari treceţi pe lîngă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea, ca durerea cu care m'a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!

“Is it nothing to all you who pass this way? Look and see if there is any pain like my pain Which was severely dealt out to me, Which the Lord inflicted on the day of His fierce anger.

13 M i -a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde; mi -a întins un laţ supt picioare, şi m'a dat înapoi. M'a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele!

“From on high He sent fire into my bones, And it prevailed over them. He has spread a net for my feet; He has turned me back; He has made me desolate, Faint all day long.

14 M îna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, cari stau împletite şi legate de gîtul meu. Mi -a frînt puterea. Domnul m'a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.

“The yoke of my transgressions is bound; By His hand they are knit together. They have come upon my neck; He has made my strength fail. The Lord has given me into the hands Of those against whom I am not able to stand.

15 D omnul a trîntit la pămînt pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strîns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

“The Lord has rejected all my strong men In my midst; He has called an appointed time against me To crush my young men; The Lord has trodden as in a wine press The virgin daughter of Judah.

16 D e aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii, căci s'a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sînt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. -

“For these things I weep; My eyes run down with water; Because far from me is a comforter, One who restores my soul. My children are desolate Because the enemy has prevailed.”

17 S ionul întinde mînile rugător, şi nimeni nu -l mîngîie. Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. -

Zion stretches out her hands; There is no one to comfort her; The Lord has commanded concerning Jacob That the ones round about him should be his adversaries; Jerusalem has become an unclean thing among them.

18 D omnul este drept, căci m'am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s'au dus în robie.

“The Lord is righteous; For I have rebelled against His command; Hear now, all peoples, And behold my pain; My virgins and my young men Have gone into captivity.

19 M i-am chemat prietenii, dar m'au înşelat, preoţii şi bătrînii mei au murit în cetate, căutînd hrană, ca să-şi ţină viaţa.``

“I called to my lovers, but they deceived me; My priests and my elders perished in the city While they sought food to restore their strength themselves.

20 D oamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s'a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m'a lăsat fără copii, în casă moartea.

“See, O Lord, for I am in distress; My spirit is greatly troubled; My heart is overturned within me, For I have been very rebellious. In the street the sword slays; In the house it is like death.

21 M 'au auzit suspinînd, dar nimeni nu m'a mîngîiat. Toţi vrăjmaşii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s'au bucurat că Tu ai adus -o; dar vei aduce, vei vesti ziua cînd şi ei vor fi ca mine.

“They have heard that I groan; There is no one to comfort me; All my enemies have heard of my calamity; They are glad that You have done it. Oh, that You would bring the day which You have proclaimed, That they may become like me.

22 A du toată răutatea lor înaintea Ta, şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, şi inima îmi este bolnavă.``

“Let all their wickedness come before You; And deal with them as You have dealt with me For all my transgressions; For my groans are many and my heart is faint.”