1 ( O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

O God, why have You rejected us forever? Why does Your anger smoke against the sheep of Your pasture?

2 A du-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Remember Your congregation, which You have purchased of old, Which You have redeemed to be the tribe of Your inheritance; And this Mount Zion, where You have dwelt.

3 î ndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Turn Your footsteps toward the perpetual ruins; The enemy has damaged everything within the sanctuary.

4 P rotivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Your adversaries have roared in the midst of Your meeting place; They have set up their own standards for signs.

5 P arcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

It seems as if one had lifted up His axe in a forest of trees.

6 î n curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

And now all its carved work They smash with hatchet and hammers.

7 A u pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

They have burned Your sanctuary to the ground; They have defiled the dwelling place of Your name.

8 E i ziceau în inima lor:,, Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

They said in their heart, “Let us completely subdue them.” They have burned all the meeting places of God in the land.

9 S emnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

We do not see our signs; There is no longer any prophet, Nor is there any among us who knows how long.

10 P înă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

How long, O God, will the adversary revile, And the enemy spurn Your name forever?

11 P entruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

Why do You withdraw Your hand, even Your right hand? From within Your bosom, destroy them!

12 T otuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

Yet God is my king from of old, Who works deeds of deliverance in the midst of the earth.

13 T u ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

You divided the sea by Your strength; You broke the heads of the sea monsters in the waters.

14 a i zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

You crushed the heads of Leviathan; You gave him as food for the creatures of the wilderness.

15 A i făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

You broke open springs and torrents; You dried up ever-flowing streams.

16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

Yours is the day, Yours also is the night; You have prepared the light and the sun.

17 T u ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

You have established all the boundaries of the earth; You have made summer and winter.

18 A du-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Remember this, O Lord, that the enemy has reviled, And a foolish people has spurned Your name.

19 N u lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

Do not deliver the soul of Your turtledove to the wild beast; Do not forget the life of Your afflicted forever.

20 A i în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

Consider the covenant; For the dark places of the land are full of the habitations of violence.

21 S ă nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

Let not the oppressed return dishonored; Let the afflicted and needy praise Your name.

22 S coală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Arise, O God, and plead Your own cause; Remember how the foolish man reproaches You all day long.

23 N u uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Do not forget the voice of Your adversaries, The uproar of those who rise against You which ascends continually.