1 S oarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

“ Is not man forced to labor on earth, And are not his days like the days of a hired man?

2 C um suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

“As a slave who pants for the shade, And as a hired man who eagerly waits for his wages,

3 a şa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

So am I allotted months of vanity, And nights of trouble are appointed me.

4 M ă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

“When I lie down I say, ‘When shall I arise?’ But the night continues, And I am continually tossing until dawn.

5 T rupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

“My flesh is clothed with worms and a crust of dirt, My skin hardens and runs.

6 Z ilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

“My days are swifter than a weaver’s shuttle, And come to an end without hope.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

“Remember that my life is but breath; My eye will not again see good.

8 O chiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

“The eye of him who sees me will behold me no longer; Your eyes will be on me, but I will not be.

9 C um se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

“When a cloud vanishes, it is gone, So he who goes down to Sheol does not come up.

10 N u se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

“He will not return again to his house, Nor will his place know him anymore.

11 D e aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

“Therefore I will not restrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit, I will complain in the bitterness of my soul.

12 O are o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

“Am I the sea, or the sea monster, That You set a guard over me?

13 C înd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

“If I say, ‘ My bed will comfort me, My couch will ease my complaint,’

14 a tunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

Then You frighten me with dreams And terrify me by visions;

15 A h! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

So that my soul would choose suffocation, Death rather than my pains.

16 L e dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

“I waste away; I will not live forever. Leave me alone, for my days are but a breath.

17 C e este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

“ What is man that You magnify him, And that You are concerned about him,

18 s ă -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

That You examine him every morning And try him every moment?

19 C înd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

“ Will You never turn Your gaze away from me, Nor let me alone until I swallow my spittle?

20 D acă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

“ Have I sinned? What have I done to You, O watcher of men? Why have You set me as Your target, So that I am a burden to myself?

21 P entruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

“Why then do You not pardon my transgression And take away my iniquity? For now I will lie down in the dust; And You will seek me, but I will not be.”